Alina Cambir

Egon Schiele, sfârșitul abrupt al unui vizionar

Un expresionism seismografic, o autoanaliză neîntreruptă ca o răscolire a viscerelor sufletului pentru ca, cu sângele lor, să deseneze personaje morbide, senzuale, cu dulceaţa amară a stilului care l-a confirmat, secession. Strigătul lui Schiele este cel al lui Munch. O frică ancestrală în faţa vieţii care conduce inexorabil la moarte, şi totodată o bucurie fără …

Egon Schiele, sfârșitul abrupt al unui vizionar Read More »

Gaudí – arhitectul care face piatra să cânte

De-a lungul anilor am urmărit deseori privirile uimite sau contrariate, surprinse, întrebătoare, febrile ce caută să cuprindă ca într-o îmbrăţişare construcţia amplă, neterminată, a celei mai gaudiene din operele marelui arhitect catalan: Sagrada Familia, templul expiatoriu pe care maestrul născut la Riudoms, lângă Reus, pe 25 iunie 1852 îl dorise pentru ispăşirea păcatelor barcelonezilor cuprinşi …

Gaudí – arhitectul care face piatra să cânte Read More »

Raoul Dufy: acuarelistul în ulei cu cromatica sa grațioasă

Raoul Dufy are voluptatea liniei și desenul său este spumos, lejer, agil, pictural, foarte francez într-o tradiție a rococoului ce urcă în timp până la Fragonard, Boucher sau Watteau, ori depășindu-și o anume condiție de impresionist întârziat, el interpretează lumea cu spontaneitate, fie în culorile violente ale fovilor, fie într-o cromatică grațioasă, cu pensulație de …

Raoul Dufy: acuarelistul în ulei cu cromatica sa grațioasă Read More »

error: Content is protected !!