Cu privirea pătrunzătoare, ageră, și o umbră de scepticism și ironie sub sprâncene arcuite, ochii lui Nostradamus scrutează lumea de sub o pălărie rotundă, la modă în secolul al XVI-lea, într-un portret făcut de fiul lui Cezar, căruia îi este adresată prima Epistolă profetică din 1555. Un nas ușor acvilin și o barbă lungă, deasă, pe un chip uscățiv și oval completează imaginea fizică a medicului și magului renașcentist care a trezit la vremea sa interesul regilor cu profețiile sale și până în ziua de azi, Catrenele scrise de el au incitat la analiză și dezbăteri, suscitând controverse sau neliniște ori spaimă, atunci când au părut a se împlini.
A fost Nostradamus clarvăzător sau profețiile sale sunt fabulațiile unei minți încălzite la focuri alchimice și inițieri misterioase, pe care traducători și interpreți le-au manipulat din vorbe și subînțelesuri de-a lungul timpului, pentru a le face să coincidă cu evenimente istorice de mare anvergură ce au schimbat adeseori cursul vremurilor? Despre mezinul său, Michel cel Tânăr, se știe că a fost executat atunci când autoritățile l-au prins în timp ce încerca să incendieze localitatea provensală Pouzin, pentru a demonstra ca adevărată profeția făcută de el cu câțiva ani înainte, și anume că orașul va pieri mistuit de flăcări. Tânăra odraslă, care scrisese în adolescență un „Tratat de astrologie”, nu vroia să fie mai prejos decât faimosul său tată…Despre acesta însă nu se cunosc abuzuri sau matrapazlâcuri în promovarea scrierilor sale profetice, dimpotrivă, ceea ce se cunoaște din biografia sa îl arată un om integru, avid de cunoaștere, îndemânatec într-ale farmaceuticii, medicinii, astrologiei și alchimiei.
Nostradamus a fost generos cu veniturile sale relativ modeste, investite în construirea de spitale sau în amenajarea de diguri pentru beneficiul țăranilor, cât și cu timpul și eforturile făcute permanent pentru limitarea ravagiilor ciumei, fiind chiar autorul unei faimoase pilule roz, bazată pe o mare cantitate de vitamina C, paliativ în tratamentul temutei boli. Unii cercetători văd în numele său o semnificație ascunsă: dă-ne ce este al nostru.
Se crede că a avut în puterea lui documente misteriose care i-au permis să pătrundă în tainele viitorului pe care le-a prezentat încifrat în scrierile sale. El însuși lasă să se înțeleagă că i-au parvenit „multe cărți care au stat ascunse vreme de secole”. Astăzi, când circulă felurite teorii ale conspirației și obsesiile milenariste sunt tot mai actuale, figura lui Nostradamus provoacă la noi atitudini față de profețiile sale și mai ales la numeroase întrebări. El spunea că Dumnezeu este cel care i le dictează și acest lucru se înscrie în provocatoarele teorii ce situează mintea înaintea materiei și universul ca un produs al gândirii divine, unde totul se află în corespondență, microcosmosul și macrocosmosul prin metacosmos. Ca și alte culturi, el vedea cerul înstelat ca pe o hartă a destinului lumii și previziunile sale par uneori a se verifica în practică. La fel ca egiptenii, Nostradamus credea că stelele dețin adevărul vieții. Într-un catren prevede distrugerea piramidelor. Unii cercetători cred că alinierea acestora evocă alinierea galaxiei. Lucru care a înspăimântat pe toată lumea în 2012, când s-a crezut că vor avea loc trei eclipse, una totală de lună, una a lui Venus și una a soarelui. Mulți afirmau, atenți și la calendarul mayaș, că acesta este Armagedonul prognosticat de el, când planetele se vor alinia cu gaura neagră din centrul galaxiei. Pronosticurile au alimentat o vreme frica de acest an care a trecut liniștit și fără anunțata căldură cumplită și foamete ce urma să distrugă omenirea.
Totuși, rămâne un mister felul cum a scris profețiile, cum le-a codat pentru a le face să pară inofensive Inchiziției, sau dacă nu cumva ele i-au fost comandate profitând de faima lui de medic pentru a le publica și reprezintă un mesaj de dincolo de vreme care indică ce evenimente trebuie să aibă loc și pe care în mod neliniștitior le presimțim. Poate este vorba de un secret moștenit… Profețiile lui includ surse istorice, cu pasaje din Plutarh, Suetonius, Titus Livius ca și cronicile medievale ale lui Geoffrey de Villehaddouin și Jean Froissart, sau referințe astrologice plagiate după contemporanul lui Richard Roussat, Livre de l’estat et mutations des temps sau așa numita Mirabilis liber din 1522, unde sunt compilate prezicerile lui Pseudo-Methodius, Sibila Tiburtină, Joachim del Fiore, Savonarola și alții. Mulți tind sa îi acorde toată încrederea, alții susțin că scrierile lui sunt interpretabile și nu pot fi înțelese decât odată ce evenimentul s-a produs, prin urmare nu prezic nimic! Totuși, profețiile legate de Napoleon și Hitler sunt atât de exacte încât dau de gândit. „Scrierile mele vor fi mai bine întelese de cei ce vor veni dupa moartea mea”, spunea Nostradamus, nemuritor în conștiința oamenilor atâta vreme cât faimoasele sale preziceri continua până în 3797.
Întotdeauna la cumpănă dintre milenii se întețesc spaimele escatologice. Noi boli sau recrudescența virulentă a celor vechi, cutremure ori alte cataclisme, sunt semnele în care oamenii văd premoniția unui spectaculos și tragic sfârșit al omenirii așa cum imaginația cinematografică îl prezintă tot mai ades în ultimii ani. S-au înmulțit cărțile despre misterele istoriei, unele propunând viziuni elucubrante ale originilor vieții sau pentru a explica apariția personalităților hotărâtoare ale istoriei și interesul pentru ocult a sporit amețitor ca și „dezvăluirile” despre tainele unor societăți secrete, ce-au cultivat de-a lungul mileniilor secretomania. Indiferent de epocă, oamenii au fost întotdeauna avizi după senzațional și misterios. De fapt, pendularea între aceste două deschideri, către exterior și interior, către scandalul extrovertit sau ocultul ascuns, tainic, a fost întotdeuna o rețetă a succesului. Cert este însă că omul se simte vulnerabil pe planeta sa albastră, înconjurată de stele și universul infinit, și spaima este greu de eradicat din suflet pentru că oricât de mult se cunoaște, de fapt se știu puține lucruri, iar viitorul este întotdeauna incert. De aceea profețiile lui Nostradamus sunt mereu incitante. Iar magii sau șarlatanii, cei ce cred că pot descifra necunoscutul din noi sau din afara noastră, au avut întotdeauna căutare, într-o formă sau alta.
Michel de Notre Dame a văzut lumina zilei în decembrie 1503, într-o familie stranie din care făceau parte vrăjitori, evrei, catari, albigeni, la Saint Remy în regiunea Occitania din sudul Franței, faimoasă pentru practici oculte, erezie, și deținătoarea a numeroase taine. S-a vehiculat ca dată ziua de 14 sau de 21, coincidența cu solstițiul de iarnă fiind considerată oportună, ca o alegorie a luminii ce urmează întunericului, fiind zilele mai mari după această dată, așa cum profețiile lui Nostradamus străbat ca fulgere de lumină întunericul viitorului. Era primul născut din cei 18 copii ai cuplului format de Reyiere de Saint Remy și Jaumet de Nostre Dame, comerciant de cereale şi apoi notar regal. Străbunicul său din partea tatălui, Abraham Salomon, era evreu și se ocupa cu alchimia și astrologia. Fiul acestuia, Crescas de Carcassone, a hotărât să convertească familia la catolicism în 1455 atunci când autoritățile din Provence i-au forțat pe evrei să-și dezică religia și să îmbrățișeaze creștinismul. Noul nume ales a fost Pierre de Notre Dame, care evocă devoțiunea templierilor și catarilor pentru Doamna Noastră, considerată a fi Maria Magdalena, presupusa soție a lui Iisus și mama copiilor săi. Deși creștinat, Michel, a păstrat tradițiile evreieşti ale Kabalei, care l-au ajutat în misiunea sa profetică.
De copil, Michel de Notre-Dame, care își va latiniza numele ca Nostradamus, a manifestat un caracter introvertit, o mare inteligență și o sete uriașă de cunoaștere. Avea apitudini pentru matematică și astrologie. La 15 ani începe liceul la Avignon, unde parcuge așa numitele Trei căi ale educației medievale, Trivium (gramatica, retorica și logica), dar după un an Instituția se închide din cauza epidemiei de ciumă bubonică și tânărul Nostradamus pleacă la Montpellier unde se înscrie la facultatea de medicină și este coleg cu Rablais, reputatul autor al romanului Gargantua et Pantagruel. Pe Rue de Foin, nr. 6, Michel își amenajează primul laborator. Este influențat probabil și de bunicul matern Jean de Saint Remy, evreu convertit, care fusese doctorul regelui Renato de Anjou și al fiului acestuia ducele de Calabria și i-a lăsat moștenire astrolabiul cu care putea studia stelele. Medicina era una dintre puținele profesii permise evreilor la vremea aceea. Convertirea îi scăpase de focurile Inchiziției, dar tot nu aveau puritatea de sânge a creștinilor vechi, apți să ocupe diferite funcții publice, iar în unele medii erau în continuare priviți ca evrei și umiliți. Studiile lui de medicină au inclus operele lui Alberto Magno (teolog, filosof, om de știință și totodată sfânt și părinte al bisericii, deși aproape că fusese ars pe rug ca eretic), Paracelsus (despre care s-a spus că a reușit să transforme plumbul în aur) și Cornelio Agrippa, expert în magie, alchimie și medicină.
Unii istorici asigură că Michel deținea o carte despre Cheile lui Solomon și că a studiat kabbala care afirmă că reunirea cu Dumnezeu este posibilă prin studiul arborelui vieții: un drum mistic cu 10 nivele de conștiință. Într-una din călătoriile sale în Sicilia a intrat în contact cu mistici musulmani sufiți. A citit opera lui Al Ghazzali „Elixirul extremei fericiri” și a aprofundat studiul „De mysteriis Aegyptorum” o carte despre magia caldeană și asiriană scrisă de Jamblico, un neoplatonic din sec. IV.
Desele epidemii de ciumă îl vor face să-și întrerupă studiile de mai multe ori, fiind obligat să călătorească prin toată Franța pentru a îngriji victimele bolii extrem de contagioase, căpătând renume pentru poțiunile pe care le prepara și reușind adevărate miracole, datorită folosirii unei diete alimentare sănătoase și a unor norme igienico-sanitare cum ar fi aerisirea caselor, încăperilor, curățenia personală și altele care până atrunci fuseseră folosite doar de catari, evrei și musulmani. De asemenea s-a dedicat inventării unor remedii împotriva sterilității, pe bază de urină de miel, sânge de iepure, bălegar de vacă și alte ingrediente. Tratamentul indicat de Nostradamus este neobisnuit pentru vremea respectivă cand majoritatea doctorilor recomandau “luarea de sange” indiferent de suferința bolavului. În 1530 revine la Montpellier pentru a-și lua doctoratul dar este exmatriculat când decanatul descoperă că a fost spițer, lucru strict interzis de statutul universității. Pârât de colegi invidioşi el este repus în drepturi datorită recunoştinţei ţăranilor şi respectului celorlalţi studenţi. Lupta sa contra ciumei a durat mai mulți ani și l-a dus mai întâi la Narbona apoi la Carcassone – unde a fost medicul personal al episcopului Amenien de Fays, și la Toulouse înainte de a se întoarce din nou la Montpellier. În anii aceștia se căsătorește cu Henriette d’Encausse, o tânără cunoscută ca fiind bogată și foarte frumoasă care îi va dărui doi copii. Pe la 1529, Nostradamus se împrietenește cu Scaligero, și devine asistentul acestui erudit din Padova, care este însă îngrozit de asgtrologie, pe care o numește o pseudoștiință amintind de felul cum el reușise să demaște minciunile unor astrologi ca faimosul Girolamo Cardan care prezisese că Eduard VI al Angliei va trăi 55 de ani, 3 luni și 17 zile deși nu a trăit decât 15 ani. Astfel că cei doi se despart și Michel continuă practicarea medicinii în cabinetul din Agen pe care îl deschisese în 1533. Când lucrurile păreau să meargă mai bine, Inchiziția intervine în viața lui, chemându-l în faţa instanţei ecleziastice, pentru că afirmase că o statuie a Fecioarei Maria pe care o sculpta un meșter semăna cu un drac. Când s-a întors acasă, a aflat că atât soţia, cât şi cei doi copii muriseră de ciumă și socrii îi intentaseră proces pentru returnarea zestrei acesteia. Deși traumatizat de pierderea familiei și neliniștit de faptul că Inchiziția îl luase în colimator pentru pentru studiile sale despre planete și influența lor asupra ființelor umane, Nostradamus, medic inimos, şi-a reluat călătoriile prin mai multe regiuni din Franţa, Italia şi Sicilia, reuşind să-şi câştige faima de făcător de minuni. Se spune chiar că a înviat un om din morți, și acesta a comandat o statuie a medicului, care să fie așezată pe turnul clopotniță al bisericii.
În 1545 merge cu fizicianul Louis Serre să lupte cu o nouă epidemie de ciumă bubonică la Marsilia, Aix en Provence și Salon de Provonce, oraș unde hotărăște să se stabiliească. Fratele lui Cesar îi va găsi o locuință adecvată și i-o va prezenta pe femeia cu care se recăsătorește în 1547, o văduvă bogată, Anna Ponsarde Gemelle, cu care va avea șase copii. Noua situatie financiara îi permite lui Nostradamus sa se concentreze asupra profețiilor dicatate de “un spirit angelic” care, sustinea prezicatorul, i se arata in momentele de maxima concentrare. „Dumnezeu îmi dictează și nu mă folosesc de astrologie decât pentru a fixa epoca în care vor avea loc evenimentele pe care le anunț atunci se vor vedea marile corpuri cerești într-o anume conjuncție sau opoziție”. Cu scopul de a evita noi polemici cu inchiziția a inventat o metodă de încriptare pentru a-și face profețiile greu de descifrat. A folosit jocuri de cuvinte și a amestecat limbi precum provensala, greaca, latina, italiana, ebraica și araba. A susținut teoria coperniciana potrivit careia pământul e rotund si gravitează in jurul Soarelui, cu 100 de ani înainte lui Galilei. În acesată epocă Michel se îndepărtează de medicina tradițională pentru a se apropia tot mai mult de ocultism. Pentru a intra în transa, Nostradamus se concentra asupra focului sau apei, ori folosea substante halucinogene, de asemenea a folosit tehnicile lui Branchus, profetul delfic fiu al lui Apollo, care recomanda folosirea unui trepied din bronz și a contemplarea interiorului unui bol din același metal plin cu apă, uleiuri esențiale și condimente.
În scrisoarea adresată lui Henric al II-lea, Nostradamus spune: „mi-am golit sufletul, creierul și inima de orice preocupare și am atins o stare de liniște și pace a minții necesare pentru a prezice cu ajutorul trepiedului de bronz”.
Faima sa sporește neîncetat și atrage atenția capetelor încoronate ale Franței. Impresionată de primul volum al Centuriilor, Caterina de Medici l-a invitat la Paris să citească cărțile astrologice ale fiului ei și să dezvăluie sensul Centuriei 35 unde scrie: Tânăr leu va depăși pe cel vechi pe câmpul de luptă în duel singular, în colivia de aur îi vor scoate ochii două înfruntări, unul va muri de moarte crudă.
La 4 ani după aceea, pe 28 iunie 1559 Henic al II a fost rănit mortal într-un turnir în care lancea tânărului conte de Montgomey s-a rupt, și o bucată i-a pătruns regelui în ochi prin viziera coifului. După moartea acestuia a venit la putere Francisc, căsătorit cu Maria Stuart, dar o otită i-a fost fatală și i-a urmat la tron Carol IX care avea 14 ani și Caterina a fost regentă vreme de zece ani, după care a venit la putere Henric de Anjou, copilul favorit al reginei, așa cum prezisese Nostradamus când îi observase alunițele de pe corp și anunțase că va ajunge pe tronul Franței ca Henric al III-lea.
Există numeroase legende despre prezicerile sale. Se povestește că la Ancona, în Italia, s-ar fi întâlnit cu trei călugări francescani. Pe loc a încenunchiat în fața unuia dintre ei, Felice Peretti, care înainte de călugărie fusese porcar. Fransciscanii i-au spus medicului să se ridice din glod, dar el a refuzat zicând: mă înclin în fața Sfințieniei Voastre. Pelerinii au început să râdă și și-au văzut de drum. După 40 de ani Peretti va deveni papă cu numele de Sixtus al V-lea. Cărțile sale au trezit adepți încă de la prima apariție, și mulți de-a loungul timpului au afirmat categoric că Nostradamus a prezis toate catastrofele lumii și chiar sfârșitul pământului. (Si câte filme si carti, si persoane excitate de importanta momentului au asteptat cu sufletul la gură data de 21 decembrie 2012, când sfârșitul lumii ar fi tras cortina)
Nostradamus a început șă-și facă cunoscute prezicerile din 1550. Lucrările sale profetice sunt: Scrisorile sale către Cezar, fiul nou născut, Scrisoarea către preaputernicul, neînvinsul și preacreștinul rege Henric II din 27 iunie 1558, și cele douăsprezece Centenare care îi vor consolida legenda, Les Vrayes centuries et propheties de maistre Michel Nostradamus. Numele se referă la seriile de 100 de catrene pe care le conțin, scrise în franceză cu numeroase cuvinte latinești, grecești și ebraice. Descifrarea lor este dificilă și cel mai adesea se bazează pe interpretări și speculații, fără să fie clară referirea temporală. Sunt mai degrabă poezii, cu metafore si figuri de stil, care se refera la evenimente din viitor greu de identificat. Totusi, pentru unele evenimente, Nostradamus oferă date precise – an, luna si chiar zi – si pentru unele personaje dă chiar nume concrete (de exemplu catrenele despre care se crede că se refera la Hitler conțin numele Hister, numit fiu al Germaniei”). El își închină profețiile lui Vulcan, zeul grec al Focului. În mod misterios au dispărut o serie de ediții în franceză a pronosticurilor lui despre unii ani de la mijlocul veacului al XVI-lea.
Pierre de Ronsard scria despre contemporanul sau: Asemenea unui oracol antic, el a prezis timp de multi ani o mare parte a destinului nostru. Se crede că a anunțat ascensiunea și căderea lui Napoleon, războiul civil spaniol și cele două războaie mondiale. Unii cred că vorbește și de căderea zidului Berlinului și chiar de catastrofa de la Cernobîl, referindu-se la un loc ce va fi distrus din pricina unor focuri arzânde când o cometă strălucește la distanță egală între saturn și marte. Această coincidență astronomică s-a verificat. Când centrala atomică a explodat în 1986, cometa Halley se afla în poziția descrisă de Nostradamus. În Centuria VI, catrenul 97 spune: „cerul ne va face să ardem la 45 de grade/focul va ajunge lângă un mare oraș nou și va fi o vîlvătaie uriașă, ce-i va încerca pe normanzi. New York-ul se află la 40 de grade latitudine și mulți au conisderat că acest catren se referă la atacul asupra Turnurilor gemene din 11 septembrie. El mai relateaza ca va fi un al Treilea Razboi Mondial, care va dura 27 de ani, mentionând și venirea Antichristului din Orientul Mijlociu.
Nostradamus suferea de gută și artrita reumatoidă, care îi afecta extremitățile de ani de zile și îi îngreuna mersul până când a fost imobilizat la pat. În seara zilei de 1 iulie 1566, i-a spus secretarului, Jean de Chavigny, că vrea să petreacă singur ultima sa noapte, și că a doua zi îl vor găsi mort, între pat și birou, ceea ce s-a și întâmplat. Cu ceva timp înainte dictase unui notar testamentul și în el a prevăzut o clausulă stranie: vroia să fie înmormântat așezat vertical pe peretele bisericii franciscanilor, ca să nu danseze pe mormântul lui lașii și netrebnicii. În timpul Revoluției franceze, jefuitorii au profanat locul de veci și au găsit printre oseminte un medalion de aur, pe care era scrisă data exactă a deschiderii mormântului. Rămășițele sale pământești au fost ulterior mutate din mânăstirea Cordeliers la Biserica Saint Laurent, din Salon de Provence, Franța.
Pe o placă de marmură soția sa a lăsat scris: Rămășițele pământești ale preailustrului Michel de Nostradamus, singurul om demn la judecata tuturor muritorilor, care cu pana sa aproape divină a reușit să prevadă evenimentele viitoare ale universului întreg plecând de la observarea astrelor. A trăit 62 de ani, 6 luni și 17 zile, fie ca posteritate să nu-i tulbure odihna veșnică, soția sa îi urează fericire.1
- « Ci reposent les os de Michel Nostredame, duquel la plume presque divine, a été de tous estimée digne de tracer et rapporter aux humains selon l’influence des astres, les événements à venir par dessus tout le rond de la terre. Il est trépassé à Salon de Craux en Provence l’an de grâce 1566, le second juillet, âgé de soixante-deux ans six mois dix-sept jours. O posteres, ne touchez à ses cendres, et n’enviez point le repos d’iceluy ».