Toledo, orașul artei și al religiei, se ridică semeț pe un promontoriu stâncos ca o fortăreața naturală înconjurat de o meandră a fluviului Tajo. Toate popoarele ce s-au perindat prin Peninsula Iberică au lăsat urma trecerii lor la Toledo, care, adevărat tezaur de arhitectură si artă universală își merită cu prisosință locul în Patrimoniul Umanității.
Multe teorii ne vorbesc despre originile orașului, adeseori prilej de controverse. După unii, fondatorul lui a fost Tago, descendent al regelui biblic Tubal și cel care a descoperit fluviul căruia îi va da numele său. Alții cred că orașul a fost fondat de evrei prin anul 590 î.e.n., care l-au numit Toldoth, adică “generații” și l-au populat cu oameni din cele 12 triburi ale lui Israel. Cert este că romanii au cucerit localitatea în anul 190 î.e.n., iar consulul Tolemon i-a dat numele său.
Importanța orașului a crescut sub romani: așezarea geografică strategică, sârguința locuitorilor au transformat urbea într-o capitală a provinciei Carpetania și au investit-o cu dreptul de a bate monedă. Mulți erau cei care îi lăudau fortificațiile, din care s-au păstrat fragmente de zid până în zilele noastre, alături de ruinele puține ale circului ce rivaliza cu Circo Massimo din Roma, fiind unul dintre cele mai mari din imperiu.
Din secolul V-lea e.n, valuri succesive de barbari au ajuns în peninsula Iberică și Teodoric, regele ostrogoților și-a stabilit curtea la Toledo prin anul 513. În 569, Leovigildo, regele vizigot a făcut din Toledo capitala regatului său iar în 589, când regele Recaredo a renunțat la arianism în cadrul celui de-al treilea consiliu ecumenic din cele 18 câte s-au ținut în oraș, acesta a devenit Primatul Spaniei. Începând cu această dată cultul catolic a fost oficializat și orașul declarat locul de investire și ungere a Regilor Spaniei.
În veacul al VIII-lea, musulmanii conduși de Tarik cuceresc Peninsula Iberică. Vor ocupa Toledo în 712, la un an după Conquista de la Guadalete și îl vor stăpâni 373 de ani, o perioadă relativ scurtă dar foarte importantă prin influențele majore asupra formei și fondului, arhitectură și mentalitate. Urmele trecerii lor sunt vizibile astăzi peste tot în oraș, podul Alcantara, sau moscheele transformate în biserici, ori stilul mudejar – o simbioză de tehnici și viziune arhitectonică Islamic-creștină unde predomină folosirea cărămizii aparente, ca material de bază, și motivele geometrice ritmice, repetitive, cu arabescuri și ogive. Semnificativă era și conviețuirea pașnică dintre cele trei culturi: islamică, mozaică și creștină, un exemplu fiind funcționarea ca moschee – vinerea, sinagogă – sâmbăta si biserică – duminica a ceea ce este astăzi Sinagoga Santa Maria la Blanca. Odată cu cucerirea creștină din secolul XI, toleranța s-a redus, iar musulmanii și evreii care nu s-au convertit au fost treptat alungați, mai ales începând cu secolul al XV-lea.
În 1085, pe 25 mai, regele Alfonso al VI-lea cucerește orașul după un asediu îndelungat și îl înconjoară cu noi fortificații. Succesorul său Alfonso VII îi acordă titlul de oraș imperial și în 1227 Fernando III cel înțelept începe sa construiască Catedrala.
Toledo medieval este un for cultural important în care funcționează un Centru de traduceri din literatura antică clasică transmisă prin scrierile arabe, unde colaborează erudiți ai celor trei culturi. În timpul regilor catolici Isabel și Fernando se construiesc multe așezăminte religioase, spitale, precum Santa Cruz care era deopotrivă orfelinat si astăzi un muzeu interesant cu opere de El Greco și o fațadă platerescă impresionantă.
Dacă la vremea Regilor Catolici capitala se muta în funcție de deplasările oștirilor pregătite să desăvârșească Reconquista Spaniei cu cucerirea Granadei (1492), în timpul domniei nepotului lor, Carlos V, orașul devine capitala unui “Imperiu în care soarele nu apune niciodata”, “giuvaerul său cel mai prețios” cum spune Cervantes. Totuși, nemulțumirile cauzate de taxele grele, privilegiile acordate exclusiv împănoșaților străini – “los flamencos” – de la curtea regală, absolutismul monarhic a declanșat Războiul Comunelor, înăbușit în sânge de trupele imperiale care îi vor executa pe câmpul de lupta în 1521 pe capii răscoalei între care Juan Padilla din Toledo și Juan Bravo din Segovia. Soția primului încearcă să continue lupta dar rezistența este imposibilă și fuge în Portugalia.
Orașul prosperă în prima jumătate a secolului XV, pentru a intra într-un declin lent după ce Filip al II-lea hotărăște să mute capitala imperiului său la Madrid în 1561. Mulți artizani, constructori, locuitori simpli părăsesc orașul, mai ales pentru că Filip al II-lea își înalță un palat lângă Madrid și are nevoie de meșteri. Refuzat de monarh, care nu gusta arta manieristă a grecului școlit la Veneția, Domenico Theotocopulos, zis El Greco, hotărăște să se stabilească în orașul de pe Tajo, și lucrează intens, cu pasiune, tablouri memorabile. Unul dintre cele mai puternice vizual se află în biserica Sfântul Toma, “Înmormântarea Contelui de Orgaz”, adică a lui Gonzalo Ruiz de Toledo, notar principal al Castiliei. După o viață pioasă și multe donații făcute bisericilor, acesta a decedat în 1323. Se spune că la înmormântarea sa, când Sfântul Augustin și Sfântul Ștefan înșiși ii așezau corpul neînsuflețit în mormânt, s-au auzit cuvintele: “Asemenea răsplată primește cel ce pe Domnul Dumnezeu și pe îngerii lui îi slujește!”.
În veacul al XVII-lea, orașul decade treptat și populația se reduce de la 200000 la 20000 de locuitori (astăzi, 55000 locuitori). Carlos III încearcă să oprească exodul prin fondarea unei fabrici de arme.
Toledo a suferit și sub trupele napoleoniene, sau din cauza neglijenței, dar autoritățile fac astăzi eforturi susținute sa gestioneze și să apere patrimoniul trecutului, mai ales pentru că turismul este cea mai importantă sursă de venit a orașului.
Principala intrare în orașul medieval este Poarta Bisagra, construită în 1550. Este compusă din doua turnuri puternice semi circulare de o parte și de alta intrării, cu un scut imperial, cu vulturul bicefal, în partea superioară. În vârful frontispiciului se află îngerul păzitor al orașului cu sabia ridicată amenințător. Numele vine poate din arabă Bab (poarta) Shara (roșie) sau de la latinescul Via Sacra.
Pentru a ajunge la monumentele din vestul orașului, se trece prin Puerta de Cambron (secolul VI) construită deasupra unei porți vizigote. I se mai spune Poarta Iudeilor pentru ca facilitează intrarea în cartierul evreiesc. Unul din cele două turnuri pătrate ce o alcătuiesc păstrează o inscripție care înștiințează și vizitatorul actual că în evul mediu locuitorii orașului nu trebuiau sa plătească pentru intrare. Pe fațada interioară se află o sculptura înfățișând-o pe Sfânta Leocadia, de Berruguete. Numele porții vine de la numeroșii arbuști ce creșteau în apropiere (cambroneras).
O altă intrare minunată este Poarta Soarelui, din secolul XII, situată către apus, pe drumul care duce în piața Zocodover. Deasupra intrării se afla mai multe reliefuri: soarele și luna, Sfânta Fecioară dându-i mantia Sfântului Ildefonso, ca răsplată pentru credința lui în virginitatea ei, și doua fete toledane abuzate de un potentat al orașului pedepsit pentru fapta sa.
Mănăstirea San Juan de los Reyes
Mănăstirea San Juan de Los Reyes este situată în ceea ce a mai rămas din vechiul cartier evreiesc, foarte aproape de Puerta de Cambron: edificiul are o cupolă octogonală, cu contraforți și a fost construit de Isabel și Fernando (sec. XV) ca mănăstire și panteon regal. Biserica, cu tribune regale, este atat de frumoasă încât pare o imensă bijuterie. Pereții seamănă mai curand cu o fina broderie decât cu o sculptură în piatră. Este un amestec armonios între motive florale, geometrice, embleme de regate spaniole, statui și chipuri de diverse marimi. Pe peretele nordic se afla lanțurile cu care erau încătușați creștinii de mauri la Granada, aduse aici de regii catolici.
Tarif 2,5€, este deschisă pana la ora 18.45.
Sinagoga de Santa Maria la Blanca
Interiorul auster în stil almohad si mudejar aduce a moschee. E una din cele unsprezece sinagogi pe care le avea orașul medieval. Transformată în biserică creștină dupa anul 1400, fosta sinagogă a suferit și modificări arhitecturale, iar în decursul timpului, în afară de cladire destinată cultului, a avut și alte destinații (cazarmă, depozit). Tarif 2,5€ deschisă pana la 18.45.
Sinagoga del Transito
Construită în secolul al XIV-lea, cu aprobarea regelui Pedro I, de trezorierul Samuel Levi. Stilistic este o fuziune între gotic și arta islamica cordobeză. Astăzi adăpostește Muzeul Sefard de cultura mozaică.
Intrarea costa 3€.
Biserica Sfântul Toma
Aici se afla, intr-o Capela cu intrare separată fata de biserica, faimoasa lucrare a lui El Greco “Înmormântarea contelui de Orgaz”. Este o pictură pe pânză, de 4,8m x 3,6m, și reprezintă funerariile contelui la care au participat Sfântul Augustin și Sfântul Ștefan. În tablou printre alții apare însuși El Greco și fiul sau Manuel, iar în ceruri se poate vedea de partea preafericiților chipul regelui Filip al II-lea.
Deschis până la 18.45, intrarea costă 2,5€.
Casa Muzeu El Greco
Muzeul recrează casa pictorului care nu mai exista, intr-o clădire de secol XVI, asemănătoare cu cea in care a locuit El Greco. Cuprinde lucrări ale acestuia, obiecte de mobilier contemporane cu el, ceramica de Talavera. Deschis pana la 20.00, duminica 15.30, intrarea costa 3€.
Santa Iglesia Catedral Primada
Calle Cardenal Cisneros, 1. (Acces turisti prin Puerta Llana) Tel. 925 222 241
- Vizita completa: 12,50 €. Inclusiv turnul cu Marele clopot, rezervat din timp ,
- Doar Catedrala fara turn 10 Euro Include Muzeul Tapiseriilor și Scoala Infantilor
- Duminica vizita Catedralei (fara turn) si Muzeul Tapiseriilor : €2.50 pentru spanioli sau rezidenți acreditati în Spania
- Gratuit duminica pentru Toledani si membrii diocezei
- Orar: luni-vineri 10.00 – 18.00 (închide la 18.30), duminica 14.00 – 18.00 (inchide la 18.30),
Santa Iglesia Catedral Primada, una dintre cele mai mari catedrale din Europa, se înalță pe locul unei moschei și a fost construită în 1227 de regele Fernando cel Sfânt. Fațada are doua turnuri simetrice dintre care doar unul a fost terminat și adăpostește clopotul mare. Celalalt, mult mai scurt, este octogonal, acoperit cu o cupola și fost construit de Manuel, fiul lui El Greco.
Poarta centrală, Poarta Iertării (del Perdon) este decorată cu statui care îl reprezintă pe Mântuitor și pe apostoli, precum și scena în care sfântul Ildefonso primește mantia de la Sfânta Fecioara, pentru meritul de a-i fi apărat Conceperea neprihanită a Pruncului. Intrarea din dreapta este a Judecații de Apoi și cea din stânga a Infernului. Pe latura meridională se afla Poarta “Llana” sau Poarta Leilor numită astfel datorită sculpturilor din vârful coloanelor grilajului, iar în spate, la capătul unei străzi înguste se află cea mai veche intrare: Poarta Ceasului.
Privind din exterior, din cauza spațiilor înguste din jur, nu poate fi percepută măreția reală a catedralei. Interiorul însă este amplu, cu bolți înalte, cu multe vitralii și are cinci nave.
În Absida deambulatoriului, pentru a crea mai multa lumina în altarul principal, a fost perforat pe perete un luminator numit “Transparentul”. Lui Narciso Tome i s-a încredințat sarcina de a străpunge bolta, și artistul a decorat cu pictură și sculptură fereastra, obținând un efect fantastic, dar și generând polemici și controverse aprinse.
Corul este compus din 54 de strane aliniate, aparent identice și totuși atât de diferite prin lucrătură lor. Rodrigo Aleman a sculptat cu mare meticulozitate pe spătarele înalte, de nuc, întreaga istorie a cuceririi Granadei: bătălii, asalturi, foarte multe personaje, arme de foc…se pot identifica personaje, tactici de război, stiluri de călărit și veșminte din vremea respectivă. Rezemătorile pentru brațe au fost decorate dupa fantezia artistului, care a reprezentat animale, ființe fantastice, scene din fabule, chiar scene erotice.
Muzeul Santa Iglesia Catedral Primada este amenajat in Sacristie si in alte incaperi anexe. Salonul Sacristiei are o bolta splendida, pictata cu îngeri în zbor. Aici se poate vedea, “El Espolio”, prima lucrare de mari dimensiuni semnată El Greco, de asemenea “Sărutul lui Iuda” una dintre puținele teme religioase pictate de Goya. Pe lângă tablouri, în muzeu pot fi admirate piese de mobilier, uniforme, rochii, dantelărie, ceasuri și sferele de argint cu hărțile continentelor incrustate cu pietre prețioase. În nișe laterale sunt expuse numeroase moaște închise în casete metalice lucrate manual. În centrul catedralei se află piatra pe care a călcat Sfânta Fecioară când i-a dăruit mantia Sfântului Ildefonso, protejată de zăbrele de bronz frumos ornamentate.
Muzeul – preț întreg este 11€, cuprinde Catedrala (în afara orelor de slujba), Sacristia, Tezaurul, Sala Capitulară, Pinacoteca. Dacă se vizitează doar Catedrala si muzeul covoarelor costa 2€.
Muzeul Santa Cruz
Spitalul Santa Cruz a fost construit in 1504 sub patronajul reginei Isabela Catolica pentru a adăposti bolnavi si orfani. Clădirea are doua etaje, fiecare cu patru nave și trei curți interioare. Remarcabile sunt fațada principala si scara platerescă. Adăpostește un muzeu cu opere varii, printre care picturi de El Greco și o colecție de ceramică. În patio, colecție de arheologie romană și vizigote. Intrarea costă 5€ și muzeul este deschis până la 19,00. (Excepție duminica, până la 14.30)
Alcazarul
Din cele mai vechi timpuri a existat o fortăreața pe pintenului de stânca ce domina orașul, situat in apropierea pieței Zocodover, târgul de vite, piața centrală din orașul medieval. Alfonso VI a restaurat alcazaba araba si a adus o garnizoana condusă de Cidul Campeador. Ulterior Carlos V construiește un palat măreț cu ajutorul arhitectului Covarrubias. Numeroase vicisitudini au marcat însă existența alcazarului, distrugeri provocate de războaie, incendii si mai ales războiul fratricid din 1936 in care apărarea era asigurata de colonelul Moscardo – naționalist, împotriva atacatorilor republicani care au asediat orașul vreme de 72 de zile. Distrus aproape în întregime, a fost restaurat și astăzi adăpostește un muzeu militar (dedicat asediului). Intrarea costa 5€, este deschis pana la 17.00.
Cele mai cunoscute meșteșuguri practicate aici sunt ceramica și așa numitul damaschinado, de inspirație arabă care constă în obținerea unui smalț negru incrustat cu fire de aur, argint sau aramă. Faimoase sunt și săbiile și cuțitele de oțel de Toledo și magazinele abundă în astfel de souveniruri.
Podul San Martin
Podul Alcantara
Timetables and prices of monuments and museums in Toledo (Updated 2019) 🥇 ToledoSpain.click
#arhitectura #arta pop #Artisti #corp #credinta #divertisment #erotism #Expozitii #Fotografie #happening #imagine #incest #instalatii #joc #labirint #manierism #moarte #motiv #obiceiuri #profetii #relicve #suprarealism #tatuaj #Varste #Venetia Arhitectura organică Arta Conceptuală Arta latino-americană Arta Pop Artisti Art Nouveau cubism Egipt Expozitii Expresionism expresionism abstract Fotografie Picasso Realism Religie romantism Sculptura Simbolism Spania suprarealism