O femeie merge pe stradă cu o trestie în mână, cu care sparge la răstimpuri geamurile maşinilor staţionate lângă trotuar. O poliţistă trece pe lăngă ea surâde şi o salută cu amabilitate. Femeia continuă să zâmbească, să meargă şi să lovească geamurile maşinilor, cu un gest aparent neîncărcat emoţional, straniu prin modul cum fragilitatea trestiei este folosită pentru a distruge ordinea, pentru a i se opune. Aceste imagini sunt prezentate alternativ cu imagini de câmpuri înflorite, evocând o natură fericită.
« Ever is over all » se intitulează acest video-clip prezentat de Pipilotti Rist la Bienala de la Veneţia din 1997. Impactul asupra spectatorului este garantat. Trestia fragilă şi femininitatea se trasformă în mijloace de distrugere, ca o parafrază satirică la mesajul “flower-power”, flori în loc de arme, al generaţiei anilor 1960-70 care vroia să contracareze efectele distrugătoare ale violenţei de orice fel, prin integrare în sânul naturii şi eliberare sexuală.
Pipilotti Rist s-a născut în 1962 la Rheintal în Elveţia şi lucrează la Zürich şi Rotterdam. Ea a crescut cu televizorul şi cultura pop şi ştie să folosească fenomenul culturii de masă. A făcut studii de artă aplicată la Viena, şi s-a format în tehnica audiovizualului la Bâle. În 1984 începe să facă videoclipuri şi cântă într-un grup rock «Les Reines prochaines».
În 1986 îşi schimbă numele din Charlotte în Pipilotti, pentru că prietenii o strigau Pipi de la Pipi Ciorapilungi şi părinţii îi spuneau Lotti. În primul ei video din 1986, ea apărea sărind în sus, strigând „nu sunt o fată care doreşte prea mult”.
Treptat filmele ei video sunt orientate spre o expresie a senzualului şi a sexualului, condimentat de ironie lucidă şi agrementat de culori strălucitoare. Ea îşi pune întrebări despre percepţia inconştientă a imaginilor de către spectator, căutând să le sporească verosimilitatea la modul pop dar într-o lume întoarsă pe dos pentru a le spori efectul.
În video-clipul de care vorbeam, Rist se joacă admirabil cu posibilităţile tehnicii audiovizualului: camera au ralenti, fluxul reprezentării, lumini contrastante, montaj al planurilor, umorul şi chiar imaginea şoc ce intensifică atenţia declanşând într-un final râsul. Astfel că se pune întrebarea dacă este vorba de ilustararea unui vis, pentru a evidenţia labilitatea realităţilor psihice, sau dacă artista vrea să traducă în termeni generali pulsiunile vieţii şi ale morţii în lumea contemporană. Spectatorul este sedus, provocat la introspecţia propriului inconştient.
Imaginile poetice şi imaginative ale Pipilottei R, unele intenţionat distorsionate şi înceţoşate ne fac să uităm rutina de fiecare zi. Filmele artistei sunt foarte senzuale şi apar ca un cumul de senzaţii momentane.
Combinaţii armonioase de muzică suavă şi imagini onirice pătrund în subconştientul nostru şi ne permit cufundarea într-o lume de viziuni şi mituri cotidiene generate de artistă într-o succesiune asociativă de imagini, fără o structură liniară, fără un început sau un sfârşit explicit.
„Pipilotti Rist stimulează mintea publicului cu amestecul de artă şi pop, viaţă cotidiană şi televiziune, se adresează tuturor simţurilor şi suscită emoţii pozitive. Ea destabilizează tabuuri şi clişee folosind elemente kitch şi umoristice”. Ulrike Lekmann
Personalitate talentată şi cultivată, Pipilotti Rist nu este numai o artistă inteligentă care impresionează cu videoclipuri emoţional-ironice şi montaje pop, captivante prin ineditul lor, ci şi o vedetă a scenei artistice internaţionale, cu constante schimbări de look.
Ea se înscrie în viziunea noilor generaţii de plasticieni din anii ’90, adepţii unei arte dinamice, spaţiale, care se folosesc de cuceririle tehnicii pentru a sublinia în stil postmodern alienarea fiinţei umane în societatea sfărşitului de veac, experienţa vidului şi a plinului într-o existenţă sfâşiată de dileme manipulate mediatic, în care amintirile, visurile, speranţele, idealurile îşi pierd conţinutul pentru a deveni doar proiecţii virtuale ale unei pseudoexistenţe.
“Creierul tău pentru mine, creierul meu pentru tine Creierul tău este puternic, creierul meu este rezistent. Creierul nostru este complex. Generație după generație, creierul a crescut și s-a adaptat exponențial la momente, întâlniri și experiențe. Pe măsură ce lumea este schimbată pentru totdeauna în urma pandemiei, creierul continuă să surprindă și să depășească așteptările. Cum depășim deconstrucția realităților și normelor noastre percepute? În ultimii ani, individual și colectiv, am experimentat traume, singurătate, frică, furie și confuzie. Simptomele noastre nu sunt imaginate, sunt reale. Și acum, un nou set de emoții a început să iasă la suprafață. Încredere. Speranţă. Empatie. Experiența mea este unică. Contează și experiența ta. Vreau sa înțeleg. Fii bun. Ne vindecăm. Opriți ecranele și pregătiți-vă pentru a experimenta călătoria pe deplin. Îndreptați-vă atenția către activarea diferitelor simțuri pe măsură ce parcurgeți instalația Love“.