L-am cunoscut pe Lucian Liciu la expoziția lui Murivale din primăvară. Îl ajuta cu sârg la panotare. Și din primul moment mi-a sugerat ceea ce ulterior mi s-a confirmat în social media: o prezență extrem de activă artistic. De grup sau individual, să faci două expoziții în același spațiu și la un interval relativ mic de timp este o performanță. Implică o constanță a efortului creator, o dăruire zilnică și până la urma arată puterea de a “termina” lucrări, de a le considera gata de expus. În cele ce urmează prezint juxtapus cele doua expoziții: “The Power and the Glory ” din martie și “Mother of Many Souls”, în prezent pe simezele de la Căminul Artei, până pe data de 4 iunie.
Lucian Liciu (n. 1968, Slatina) are ușurința liniei și a conceptului. Este un excelent desenator. Se uită la maeștri și la arta populară și împrumută atât cât trebuie pentru a fi el însuși. Serializează. Digeră influențele stilistice care pot fi din arta monumentală mexicană, din arta primitivă, cea a icoanelor pe sticlă, din fumetti. Descopăr la Liciu fragmentar trăsături ale muraliștilor, totodată gândul ma duce spre arta copiilor. Inocența este atent dozată alături de o privire critică sau care doar observă, înregistrează și lucrează preocupată de actul pictural. Nu lipsește nici ironia post modernă. Culorile și formele sunt tranșante, construcția solidă amintește și de gravurile pe lemn ale expresioniștilor germani sau de desenele de început ale suprematiștilor.
Am remarcat în ambele expoziții contrapunctele vizuale și dialogul dintre lucrări care construiesc o poveste. Totodată există un ritm alert obținut prin culoare, prin compoziție, prin obiectele inserate în ecuația plastică și folosirea dinamică a spațiului de expunere.
De câțiva ani, Lucian Liciu abordeaza anual teme pe care le dezvoltă împreună cu soția sa, pictorița Nicoleta Gribincea și prietenii, slătineni ca și el, sau nu, dar cu toții având afinități plastice, care dau o osmoză proiectelor de grup.
În 2017 a spus “Povestea nudului”, folosindu-se de pârghiile umorului, grotescului, ironiei pentru a aduce cu alacritate o critică societății prezentului, ahtiată dupa consum, care poleiește banalitatea, exaltă promiscuitatea și relativizează sentimentele.
În 2019, expoziția “The Noble Art”, luând ca pretext boxul, a fost un discurs al artistului despre viața ca o luptă. O luptă pentru supraviețuire sau pentru un ideal, între bine și rău, între cei puternici și cei slabi. De la titlul ironic, arta nobilă…a bătăii, la zecile de desene, panouri, picturi înfățișând diversele momente ale unei lupte, discursul plastic al lui Liciu (un om căruia nu îi place sa vorbească mult ci se exprimă prin desen) a înfățișat “viața ca o pradă” în care dacă nu îi “mănânci pe altii ești mâncat”.
Aceeași satiră jucăuș tragică a abordat-o în expoziția “The Power and the Glory” din luna martie 2021 unde prezenta anul plandemic sagace, cu o anume duritate ironică, atent la transformările sociale pe care frica de boală, de moarte, restricțiile asumate le-au provocat în societate. În aceeași perioadă din martie 2021 la Caminul Artei etaj (curator Mihai Plămădeală) a avut loc o expoziție de grup intitulată “Eclectic” în care alături de Lucian Liciu au expus artiștii Cristina Botez, Nicoleta Gribincea și Cătălin Podoleanu. În această secțiune Liciu a prezentat tablouri unde abstractizează cromatic stări citadine deși el este structural și emoțional un artist figurativ și în esență desenator.
Evenimentele de artă pe care le organizează mereu cu același curator, Mihai Plamadeală, se constituie în dezbateri plastice despre societate, o societate în care adeseori mamele și copiii devin victimele colaterale ale unor lupte, la nivel de familie sau patrie.
În expoziția “Mother of many Souls”, în vitrină, se află un pătuț cu jucării amintind de toți copiii care nu se pot bucura de copilărie. În general Liciu se folosește de bidimensional și tridimensional ca și de suporturi și tehnici diferite pentru a-și spune punctul de vedere.
Expoziția ”explorează calitatea de mamă și instinctele materne, surprinse în cele mai diverse ipostaze”, umane culturale, sociale, politice.
Tema maternității a fost mereu ofertantă, de la primele reprezentări în istoria artei care pot fi asociate Egiptului faraonic și perioadei lui Akenathon, trecând prin reprezentările Fecioarei cu pruncul până la transgresiunile unor Venus fertile ale lui Jeff Koons care evocă copilul și prin prezența jucăriilor uriașe.
La parterul sălii Caminul Artei trei expozanți, Lucian Liciu, soția sa Nicoleta Liciu-Gribincea și Eugen Iovan dialoghează pe tema maternității în artă, cu grafisme puternice primii doi si pictural sau folosindu-se de colaj Iovan. Liciu este mereu atent la titlul ansamblului expozițional. Îl alege de fiecare data cu tâlc. Engleza, limba globalizarii este aleasă ca purtatoare de mesaj, iar femeia îngenunchiată de pe afiș poate fi dintr-o zonă de război, sau pur si simplu mama care luptă mereu pentru copilul ei.
În continuare câteva imagini din expoziția The Power and the Glory și Eclectic din luna martie 2021, parter și etaj. .
Cristina Botez Catalin Podoleanu
Ahaa, its good discussion concerning this article
at this place at this blog, I have read all that, so at this
time me also commenting at this place.