Adevărată regină a selfie-urilor, fotografa americană Cindy Sherman stăpânește toate pârghiile emoției în imagini puternice, narative, în care evocă femeia ca obiect al dorinței sau frankenștinizată într-o lume tot mai artificială.
Cameleonică, versatilă, ludică, serioasă, tragică, adevărată, plină de farmec, seducătoare sau ucigaşă, fata de pe stradă sau vedeta de cinema, femeia cu un singur chip transformat în mii de chipuri, Cindy Sherman este unică în panorama artelor plastice prin fotografiile ei despre care s-ar putea spune că sunt puneri în scenă, episoade ale unui film care nu s-a turnat niciodată dar reprezintă viaţa în ce are ea mai spontan, mai profund, mai adevărat sau mai fals.
Ea a apărut pe scena fotografiei la sfârşitul anilor ’70 atunci când aparatul de fotografiat devenise deja un instrument la îndemâna tuturor, menit a surprinde şi comemora evenimente personale şi sociale, o încercare de suspendare a timpului în scurgerea sa implacabilă. Surprinzând un moment decisiv, instantaneele eternizau clipa. Cindy Sherman nu imortalizează doar momente ci le scoate din suita de secvenţe ale unui film al existenţei, situându-le între realitate şi irealitate, artista fiind interesată tocmai de decalajul între realitate şi ficţiune în reprezentarea fotografică.
Cindy pune problema femeii în epoca contemporană si a eternului feminin în general.
Fotografiile ei se vând cu milioane de dolari.
Fotografiindu-se în diferite ipostaze şi sub diverse deghizări, ea prezintă imaginile stereotip despre femeia epocii ei, aşa cum apăreau în cinema, publicitate sau literatură, imagini artificiale care vor să impună a anume idee despre natura feminină. Femeia ca „obiect al dorinţei” într-o lume cu o cultură puternic patriarhală, o lume dominată şi manipulată de bărbaţi. Fotogramele ei „simulate” din perioada 1977-80 se intitulează fără deosebire „Fără titlu” şi par secvenţe detaşate dintr-un film. Imaginile sugerează melodrame hollywoodiene şi furnizează un comentariu post-modern asupra rolului femeii în filme, televiziune, clipuri publicitare, reviste. Fotografiile ei scot la iveală temerile sexuale cele mai ascunse.
Din 1981 începe seria color „Centerfold” în care este din nou actriţa din spatele unor personaje variate, centrate, cum arată şi numele, pe paginile centrale ale revistei Playboy, artista denunţând trivializarea imaginii femeii ca simplu obiect sexual.
„Jumătatea masculină a societăţii a structurat întreg limbajul despre cum văd şi gândesc femeile despre ele însele” spune Cindy Sherman. Interesantă este însă punerea în scenă, naturalitatea artificialului, suflul de happening, de clipă surprinsă din traiectoria unei vieţi ce-şi urmează cursul dincolo de marginile fotografiei.
„Într-un fel sunt un artist Performance – afirmă artista – şi am fost mai mult influenţată de Arta Performanţă decât de Arta Fotografică”. Folosind machiaj, peruci, costume variate ea îşi intră în rol, ajutată de chipul ei atrăgător, de frumuseţe comună şi totodată specială, cu o mare plasticitate, de calităţile ei dramatice, de simţul pentru echilibrul compoziţional al imaginii, de profunzimea psihologică cu care pătrunde în stările personajelor pe care le interpretează dându-le viaţă.
În ultimele doua decenii, Sherman a extins aria preocupărilor de la ambitul filmelor comerciale la o panoramă a culturii. Treptat femeia din opera ei devine femeia fetiş, părţi ale unor corpuri de plastic fiind aşezate pe fundalul unor peisaje dezolante formate din materie organică în diferite stadii de descompunere. Aceste părţi anatomice artificiale aplicate pe trupul uman trag un semnal de alarmă faţă de alienarea individului într-o lume a obiectelor. În alte fotografii, chipul dispare în spatele unor măşti de machiaj hidoase, materializarea unor spaime individuale sau ancestrale. Alteori ea se întoarce în trecut pentru a arăta fotografic noi moduri de a privi operele maeştrilor artelor plastice sau cinematografice cum se întâmplă în seria de cadre „Fără Titlu” realizate la începutul anilor 90, la Roma.
Cindy Sherman s-a născut în 1954 la Glen Ridge, New Jersey şi în prezent lucrează la New York. De mică i-a plăcut să se deghizeze. Petrecea mult timp în faţa oglinzii, se machia şi nu o dată ieşea pe stradă reuşind să-şi păcălească vecinii cu diferitele ei înfăţişări, amuzantă la petreceri sau doar o metodă să se distreze când era melancolică.
A studiat fotografia la Universitatea din Buffalo. Fotografiile ei din anii 60, pentru care MOMA a plătit un milion de dolari, au fost un adevărat eveniment sociologic care a scos această artă din condiţia de intrusă în marele spectacol al culturii. În 1997, a realizat primul său film, Office killer.
Imaginile ei trezesc rezonanţe adânci în spectator. Par deja vu, pentru că ele sunt rezultatul unor experienţe livreşti şi mediatice trăite. Citate stilistice care rastoarna raportarile standard la istoria culturii. Sunt comentariul ironic la adresa publicităţii de consum sau a viselor iluzorii ale gospodinelor de a se identifica cu vedetele de cinema sau din industria foto-modelelor. Prezenţa fizică a fotografei se constituie într-un adevărat ecran pe care pot fi proiectate cele mai variate fantezii, dincolo de catalogul de stereotipuri feminine pe care îl prezintă. Imaginile se află în echilibru fragil între animat şi inanimat, ca o pendulare între identităţi subiective. „Fotografiile mele sunt emoţii personificate, autonome în prestaţia şi prezenţa lor, fără legătură cu mine”, afirma artista. „oamenii trebuie să recunoască ceva din ei înşişi, mai mult decât din mine. De aceea lucrările demască cum oamenii îşi creează o imagine de sine, deseori artificială.
Sherman exploreaza legătura dintre costum şi identitate şi are o nesfîrşită abilitate de a da viaţă personajelor pe care le interpretează fotografic. Warhol afirma chiar că este suficient de bună pentru a fi o actriţă adevărată. Ea reuşeşte să atingă toate coardele sensibile ale umanului, sentimental, filosofic, existenţial, sexual.
Este intr-o singura persoana si Alice in Tara minunilor si Alice prin Oglinda si Palarierul si Pisica de Chesire. In opera ei nelinistitoare si ireverentioasa rastoarna stereotipuri, isi apropriaza identitatea, sufletul modelelor pe care le interpreteaza si nici un detaliu nu este lasat la voia intamplarii. Este feminista cu accente antifeministe de denuntare a artificialului, viciului, erodarilor sufletesti. Foloseste cu versatilitate peruci, machiaj, costume, un decor care implica o anecdotica si o stare de spirit. In ultima vreme a devenit o prezenta constanta si tulburatoare pe Instagram, unde cu ajutorul unor filtre picteaza imaginea fotografica in portrete stranii, suprarealiste si expresioniste deopotriva.
Fundatia Louis Vuitton din Paris prezinta in aceste zile, pana pe 3 ianuarie 2021, o ampla retrospectiva a artistei si fotografei americane Cindy Sherman, cu 170 de lucrari reprezentative din cele patru decenii de activitate.
@fotografii MoMA, @Cindy Sherman