19 iulie 1834 – 27 septembrie 1917
În 1874, scriitorul Edmond de Goncourt, a mers să îl vadă pe Degas în atelierul sau și a fost uimit când pictorul a început să facă piruete așa era de captivat de tema care îl obseda, corpul de balet, încât încerca sa intre în pielea dansatoarelor. “Picta și în același timp comenta mimând o figură coregrafică, o arabescă sau un pas de deux, cu brațele în cerc, pictor și coregraf totodată. Un original, acest Degas. Până acum el a știut mai bine ca oricine să patrundă în esența vieții balerinelor, să spioneze cu penelul cele mai intime trăiri ale dansatoarelor, pe care le surprinde în culise sau pe scenă, în timpul repetițiilor sau al spectacolelor, cu naturalețe, cu tăieturi curajoase ale perspectivei, cu racursiuri și unghiuri inedite, ca și cum ar fi instantanee fotografice care surprind clipa trecătoare cu aplomb și delicatețe, încât simți sufletul celor reprezentați, fiecare își trăiește viața bine individualizat de artist”.
Edgar Degas (Hilaire Germain Edgar de Gas) s-a născut la Paris pee 19 iulie 1834 într-o familie bogată și cultivată. Tatal era bancher, mama creolă de viță, originară din New Orleans. Au avut împreună cinci copii dintre care Edgar era primul născut.
Degas și-a transformat numele din de Gas, să nu sune prea aristrocratic. A studiat inițial dreptul, dar în curând și-a descoperit pasiunea pentru pictură, pentru Ingres și maeștrii Renașterii italiene. Din 1853 până în 1859 a studiat la École des Beaux-Arts din Paris, a lucrat în atelierul lui Louis Lamothe și a făcut numeroase călătorii de studiu. Lucrările din perioada sa timpurie urmează liniile picturii neoclasice, atât în formă cât și în conținut. Dar el s-a simțit atras și de alte influențe. Era interesat de arta japoneză. Și prin intermediul lui Puvis de Chavannes și Gustave Moreau s-a apropiat de simbolism.
A expus alături de impresioniști din 1876 până în 1881/1886 Era interesat de tehnica acestora, de modalitățile prin care filtrau lumina, îi înțelegeau vibrația si redau nuanțele atmosferice totuși nu se regăsea în demersul lor. Degas era adeptul realismului. El dorea ca lumina să îi moduleze compozițiile și personajele dar vroia sa evoce în primul rând momente de realitate. În lucrările lui se arată un bun observator al realității, interesat de viața modernă, de ființa umană în mediul urban. Natura în ea însăși nu este pentru el o sursă de inspirație. Degas face crochiuri pe care le dezvoltă în atelier. Aprofundează anumite teme și motive pe care le surprinde din unghiuri diferite. Așa s-a întâmplat cu scenele de curse de cai din 1862 și, mai târziu, cu scene în care apar spălătorese și călcătorese.
Este fascinat de lumea teatrului, mai ales de balerine. De altfel, dacă spui Degas, spui lecții sau reprezentații de balet cu dansatoarele în diferite poziții în culise sau pe scenă. În unele nuduri feminine îl anticipează pe Bonnard.
“Arta are nevoie de mister, de fantezie. Dacă reprezinți totul prea serios ajungi să plictisești oamenii” spunea Degas.
În ultimele decenii de viață a recurs tot mai mult la pastel. El abandonează reprezentarea detaliilor și narațiunea specifică pentru a lucra cu suprafețe mai mari și acordă mai multă importanță fiecărei culori cu toate umbrele și transparențele sale. De asemenea folosește schița, notația incompletă, într-un mod deliberat, pentru a sugera spontaneitatea unui gest, unei atitudini. Deși, cum însuși mărturisea: “Nici o arta nu este mai puțin spontană decât a mea”.
Când vederea i s-a deteriorat de prin 1880 a început să sculpteze în ceară balerine, nuduri feminine și cai, lucrări care după moartea sa au fost turnate în bronz. Spunea: “eu modelez animale și persoane, nu ca să ma relaxez dupa desen sau pictură, ci pentru a da desenelor și picturilor mele mai multă expresie și dragoste de viață.” La moartea lui în 1917 s-au găsit în atelier 159 de sculpturi, majoritatea din ceară. O parte au fost turnate în bronz în 1920-22.
Ulei pe pânză – Musée des Beaux-Arts, Pau
