Pictor, sculptor, grafician şi arhitect, Franz Von Stuck a fost membru fondator al Secesiunii müncheneze în 1892, contribuind la dezvoltarea mişcării Simboliste în Germania.
În opera sa se simte influenţa Pre-Rafaeliţilor, a belgianului Fernand Khnopff şi a „germanului de la Roma” Arnold Böcklin, cu care a fost deseori comparat.
Simboliştii au vrut să dea formă sensibilă, perceptibilă ideii celei mai abstracte, amestecând în creuzetul alchimiei lor misticismul cu erotismul. Aspiraţia lor către o artă autonomă care să reflecte o realitate completă şi cu spectru universal i-a condus spre modernism, mişcare care s-a dezvoltat în forme paralele în diferite ţări europene.
Pe făgaşul unei arte literaturizante, cu afluenţi veniţi din direcţia prerafaeliţilor şi pregătindu-se să ajungă într-un târziu în marea suprarealistă a înţelesurilor tainice sau între tentaculele expresionismului, simboliştii căutau cu orice preţ esenţa.
„Nu cred decât ceea ce nu văd”, spunea Gustave Moreau.
În 1886 apare “Manifestul Simbolismului” al poetului Jean Moreas, iar în Franţa, Baudelaire lucrase până la moartea sa în 1860 la „Florilor Răului”, o carte plină de scepticismul unui mal de siècle fascinat de vis şi de corespondenţele dintre lucruri.
Eros şi Thanatos, iubirea şi moartea sunt polii unei arte ce leagă peste timp apolinicul unui Puvis de Chavannes de dionisiacul unui Dalí.
Când se năştea Franz von Stuck în februarie 1863, lupta dintre artele academice şi cele cu suflu înnoitor începuse. La moartea sa în 1928 (pe 39 august) apăruseră Fetele în floare ale lui Proust şi arta secolului XX trecuse prin metamorfoze semnificative.
Poate că anti-realismul idealist al simboliştilor şi-a adus cel mai mult aportul la apariţia artei abstracte şi artei conceptuale şi nu întâmplător Van Stuck a fost profesorul lui Kandinsky, Klee și Albers, la Academia de Arte din München. A început să predea în 1895, într-un sfârşit de veac decadent şi estetizant, ce privea imaginaţia ca pe un vehicul obiectiv-subiectiv menit să descătuşeze spiritul artei de reproducerea naturalistă a realităţii şi să transforme artefactul într-un obiect pur estetic cu un limbaj propriu.
Şi Stück a cultivat ideea operei complete, fiind interesat de corespondenţele dintre arte, de multilateralitatea meşteşugului artistic, şi de imanenţele unei realităţi ideatice, transfigurate estetic. A vrut să facă „tablouri pentru visare”, tablouri cu iz moralizator dar încărcate de o sexualitate morbidă, pânze pline de sentimente contradictorii pictate deseori cu o materie întunecată, păstoasă, potrivită temei tratate. A fost atras de imaginea Salomeei precum Moreau sau Beardsley, în opera sa găsindu-şi adesea reprezentarea „femeia fatală”, mit popularizat de Oscar Wilde şi Huysmans, un pretext pentru pictura unor nuduri frumoase. Titlurile lucrărilor lui von Stuck evocă misterul şi senzualitatea: „Sărutul Sfinxului”, „Păcat”, „Lucifer” „Înger”. Deseori considerat mai superficial decât ceilalţi simbolişti, activitatea lui este relativ neglijată în cărţile dedicate mişcării, deşi stilul său linear combinând elemente decorative şi erotice aduce o contribuţie esenţială la dezvoltarea Jugendstilului. Una dintre lucrările sale cele mai importante este Villa Stuck din München: o operă completă în care şi-a putut manifesta talentul de arhitect, pictor, decorator. Eleganţă şi stil în interioare magice, încărcate de simboluri, cu rădăcini în istoria artei din timpurile cele mai îndepărtate, şi mai ales din Roma Antică, arătând însă deopotrivă interes pentru confort, pentru simplificarea elaborată totuşi decorativ a spaţiului şi mobilierului.
