Horia Damian și semnele misterului

București 27 februarie 1922 – Paris 14 mai 2012

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Horia Damian, unul dintre cei mai prestigioşi artişti ai disaporei române. Stabilit la Paris în 1946, după primirea unei burse de studiu „Anastase Simu”, Damian a lucrat sub semnul monumentalului, cu un simţ al proporţiilor cosmice, ale infinitului în finit.

Lucrările sale de pictură, sculptură, artă monumentală ori asamblaje par adevărate „centre magnetice ce stabilesc legături cu incomensurabilul spaţiului”, după cum remarca criticul italian Giulio Carlo Argan, un admirator al artistului.

“Poartă aurită”, 1967. Influența porților false din mastabele egiptenilor antici este evidentă aici, ca o invitație de a pătrunde într-un spațiu sacru, cosmic și totodată prin alternanța de aur și negru, stralucire și opacitate are un sens al misterului.
“Coloana”, 1985

Damian s-a remarcat de tânăr. După ce în 1941 a urmat şase luni cursurile  Şcolii de Arhitectură, el a expus la Salonul Oficial unde a obţinut premiul întâi pentru desen, iar în 1943 a participat cu succes la Bienala de la Veneţia. Peste 50 de ani el va expune din nou în Pavilionul României la Bienală: Coloanele, în machetă şi desen, demonstrând forţa viziunii sale, capacitatea sa de „a materializa şi a vizualiza energiile şi evenimentele cosmice” (G.C. Argan).

Coloanele reprezentă un fel de Axis Mundi, forme ale Copacului Cosmic ce uneşte lumea şi cerurile, vizibilul cu invizibilul, viaţa cu moartea, temporalul cu nesfârşitul, realitatea cosmică şi realitatea vieţii, infinitul şi finitul. Totodată ele stabilesc o punte peste timp, între descătuşările anilor 90, şi închistarea crescând a acelor ani dificili, periculoşi, când Damian a avut la Bucureşti prima sa expoziţie personală La Ateneul Roman în 1942.

“Marea constelatie albastra”, 1959
“Cosmogonie”, 1962

Obsedat de incomensurabil şi de posibilitatea de a structura ceea ce poate să pară imposibil de structurat, Damian consideră Cosmosul un imens sistem de semne ce trebuie interpretate de artist, de el însuşi, cu devoţiunea unui mare preot al unei vechi religii. Obiectele cosmice ale lui Damian nu au în sine semnificaţii simbolice, cum remarca Giulio Carlo Argan, pentru că sunt prea evidente, prea peremptorii.

Chiar peisajele sale din anii ’40, cum ar fi lucrarea remarcabilă din colecţia Zambaccian, arată claritatea demersului, tentaţia absolutului şi fuga de stufos şi de elucubrările sterile. Formele sunt clare, culori sunt reci şi sobre, desenul impecabil, ferm şi totodată transparent. Vocaţie de arhitect şi de demiurg. Poate că asta l-a atras în lumea piramidelor, el prezentând în 1965 o serie de 18 Piramide la galeria Stadler din Paris, devenind manifestă dorinţa lui de a pătrunde dincolo de limitele umanului, cu ajutorul artei, de a explora regiunile necunoscute ale invizibilului şi misterului pe care să le sugereze plastic în forme echilibrate, încărcate de spiritualitate.

“Mastaba”, 1983.

Mai târziu, într-un desen intitulat Mastaba din 1983, Damian îşi arată din nou preocuparea pentru echilibrul fragil dintre viaţă şi moarte, în aceste locuinţe ale eternităţii care sunt mastabele, morminte ale regilor şi nobililor egipteni din Regatul Vechi, ce l-au inspirat pe genialul  arhitect Imhotep să construiască prima piramidă, în trepte, de la Saqqara pentru faraonul Zoser. 

Sinteză, volum, construcţie plastică…Brâncuşi, Leger, Mondrian…trei artişti de geniu ai secolului XX pe care Damian îi descoperă la Paris în anii ’40. După ce se înscrie mai întîi în atelierul lui André Lhote, el intră la şcoala lui Fernand Léger, pentru care execută în 1952 şaptesprezece vitralii pentru biserica din Audincourt. In perioada 1949-50 a studiat cu Daniel Lager spoi cu August Herbin. Tot atunci cunoaste opera lui Piet Mondrian prin intermediul pictorului Felix del Marle.

“Triedrul”, 1969

Totuşi nu se poate spune că Damian are maeştri declaraţi, după cum nu are discipoli. Chiar dacă în 1985 el a colaborat cu alţi 6 artişti pentru a realiza proiectul Şapte fântâni în Franţa, Damian este un solitar, o fire acidă, interiorizată. În arta sa el nu caută esenţa de factură brâncuşiană, pedalând pe resorturile vizuale ale simplităţii, ci acea arhitectură plastică esenţială, ce poate sugera nesfârșitul cosmic.

Horia Damian vrea sa transforme limitele unui spatiu determinat in deschideri. De asta, adeseori gaseste inspiratie in arta egipteana antica. Aşa este şi Calea Lactee din 1974, o construcţie de 125,50 metri, acoperită de 120000 de sfere albastre. În acelaşi an, Damian a fost invitat de Dali să realizeze proiectul şi să supravegheze construcţia porţii monumentale a Teatrului-Muzeu amplasat de artistul catalan în oraşul său natal, Figueras.

Participările internaţionale ale lui Damian au fost nenumarate: la Muzeul de Artă Modernă şi Centrul Pompidou din Paris, la Muzeul Ludwig din Aquisgrana şi Aachen, la Solomon Guggenheim Museum din New York. A avut peste 35 de expoziţii personale şi lucrările sale se află în prestigioase muzee şi colecţii particulare din Franţa, Statele Unite, România, Germania, Olanda, Brazilia, Japonia, pentru a numi doar câteva.

În atelierul său din Montparnasse, Damian a facut o operă introspectivă şi stimulatoare pentru reflexie, deschisă, situată într-un fel în afara timpului sau preocupărilor postmodernismelor de tot felul, cu un fel de clasicism intrinsec, cel al concentrării asupra unei creaţii ce vrea să înglobeze mistic Totul, Unitatea semnificatului cu semnificaţia, lumina unei stele ce a apus de mult.

“Cartea lui Eminescu”, 2007

Arta sa demonstrează aspiraţia către fiinţarea în absolut, de aceea alege teme ca piramide, mastabe, coloane sau face planurile Oraşului lui Alexandru (1983), centru spiritual al lumii elenistice, multiplă şi întinsă ca satul global în care trăim astăzi. Ori pictează Tronuri de aur pe fond albastru, Coline, ce pot fi la rându-le piramidele unei geneze cosmogonice, sau Galaxii, compoziţii stelare, cu o largă respiraţie mistică.

Peste tot, aceeaşi rigoare în stăpânirea formelor şi compoziţiei, claritate a privirii, luminozitate a culorilor, sinteză şi spiritualitate.

“Iconostas”, 1964

Note:

Expoziția „Centenar Horia Damian“, vernisată de Biblioteca Academiei Române

#arhitectura #arta pop #Artisti #corp #credinta #divertisment #erotism #Expozitii #Fotografie #happening #imagine #incest #instalatii #joc #labirint #manierism #moarte #motiv #obiceiuri #profetii #relicve #suprarealism #tatuaj #Varste #Venetia Arhitectura organică Arta Conceptuală Arta latino-americană Arta Pop Artisti Art Nouveau cubism Egipt Expozitii Expresionism expresionism abstract Fotografie Picasso Realism Religie romantism Sculptura Simbolism Spania suprarealism

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected !!