Pentru britanicul Richard Long (născut pe 2 iunie 1945) originar din Bristol, spaţiul e generat de mişcare. Mersul său în cerc, spirală sau zig-zag defineşte forma.
„Oamenii au fost interesaţi să reproducă natura din cele mai vechi timpuri dar eu vreau să o fac într-un mod nemaivăzut până acum”, şi-a propus artistul.
Natura este aşadar subiectul operei sale conceptuale care se foloseşte de materiale „sărace” pentru a evoca idei. A început prin a lucra în aer liber folosind apă şi iarbă, pe care le integra peisajului compunându-le în forme geometrice, de exemplu: cercuri de hârtie pe iarbă în 1966.
Un bulgăre de zăpadă şi urma acestuia pe pământ i-a dat ideia „plimbării ca obiect de artă”. „Everyman” anonimul englez, chintesenţa cunoaşterii medievale şi a experienţei trăite merge şi vorbeşte cu oamenii pe care-i întâlneşte în drum.
De la pelerini, la poeţii japonezi rătăcitori, la romanticii englezi, la Forest Gump există o cultură a peripateticului. La Richard Long mersul e tăcere şi singurătate, concentrare.
„Folosesc lumea aşa cum mi se arată ea, ca o suprafaţă plană şi ca şansă/hazard/întâmplare”, afirmă Long.
Atunci când s-a hotărât să dea viaţă unei sculpturi cu proprii lui paşi, el nu s-a oprit din umblat până când pământul nu s-a bătătorit pe linia dreaptă pe care a trasat-o astfel peste un câmp. Ea conducea către nicăieri şi niciunde, dar plimbarea sa a deveni artă odată ce linia a fost fotografiată şi prezentată publicului. Lucrarea s-a intitulat „O linie trasată prin mers”. Aceasta se întâmpla în 1967, în deceniul tuturor posibilităţilor, când mersul lui Long se potrivea cu mişcarea centrifugă, eliberatoare a societăţii, cu permisibilitatea tuturor încercărilor.
Un an mai târziu el a produs „O plimbare de zece mile pe 1 noiembrie”. De data aceasta linia era invizibilă pe teren ea concretizându-se doar în documente, ca traseu însemnat pe o hartă a locului. Fiecare deplasare urma un itinerariu unic, conform unei idei specifice, care o transforma în concept.
„Umblatul” ca artă oferea mijlocul ideal pentru artist de a explora relaţia timp-distanţă-geografie-topografie. Plimbările sunt înregistrate şi descrise în operă în trei feluri: prin hărţi, fotografii sau texte, în funcţie de situaţie.
Unele dintre plimbările lui sunt adevărate ritualuri realizate în părţi exotice ale lumii, cum ar fi linia de piatră în Hymalaia, cercul de piatră în Anzi, drumul de 230 de km de la coasta Mării Irlandei la cea a Mării Nordului, traseul de şase zile în Munţii Atlas din Maroc, etc.
El este „interesat de puterea emoţională a mijloacelor simple”. Totodată Long oferă spectatorului posibilitatea de a recrea el însuşi „plimbarea” cu ajutorul imaginaţiei pornind de la datele prezentate de artist în documentele aferente operei.
În timpul plimbării el adună materiale găsite pe drum pe care ulterior le va dispune în forme diferite în peisaj sau în galerii de artă.
Mersul l-a ajutat să extindă graniţele sculpturii între două poziţii ideologice: a lăsa doar urme şi a face monumente…, punând durata, trecerea, permanenţa, vizibilul şi invizibilul sub semnul întrebării.
„O sculptură poate fi mişcată, deconstruită, purtată. Pietrele pot fi folosite pentru a marca timpul, distanţa sau ca parte a unei sculpturi, uriaşă dar încă anonimă. În timpul unei plimbări pe un munte, o sculptură poate fi făcută deasupra norilor, arătând libertatea de a-ţi imagina cum poate fi făcută arta în lume”
Richard Long este unul dintre cei mai originali artişti ai timpului său. El a studiat la West of England College of Art la Bristol (1962-65) şi la St Martin’s School of Art la Londra (1966-1968). Printre numeroase distincţii a primit premiul Turner, oferit de Tate Gallery Londra, în 1989, pentru “White Water Line” şi titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor din partea guvernului francez, în 1990.
