“Dacă florile ar lătra în toiul nopții aș crede în a doua venire a lui Iisus”
Melancolică-jucăușă, întuneric – lumină, opacitate – transparență, pătrate – ovale, asimetrie – simetrie, forme neregulate – discurs cerebral, totul într-o expoziție poem, plină de emoție, sinceritate, fluiditate, coerență. Această nouă expoziție din luna februarie de la Caminul Artei (parter-etaj) a lui Vasile Mureșan Murivale este surprinzătoare prin varietatea ei în unitate, dinamism și capacitatea artistului de a crea din puține teme un discurs monumental.
Vizitatorul pătrunde în expoziție ca într-o pictură, în care fiecare element al compoziției este gândit în acord cu celelalte. Ansamblul are o muzicalitate aparte. Un ritm. Un joc al contrapunctelor. Poate fi citit ca o partitură. Și totul ca într-un imn al prieteniei, al dragostei, al frumuseții și totodată al spaimei. Spaima de singurătate, de “Marea Trecere”. Toată acea oglindire a câinilor care par unul în multiplicări infinite, parcă ar fi o trecere prin oglindă către o altă lume.
Murivale construiește serii, cicluri. În expoziție reușește să creeze senzația de măreț, grandios, prin diversele multiplicări. Cățeii, oglindirile, florile – ca tot atația ochi -, juxtapunerile de forme geometrice. Fără ca demersul să fie decorativ, ci cu o consistență plastică deosebită, în care pauzele, tăcerile panzelor, ale peretelui, sunt tot atat de importante ca lucrările, fiecare în parte și toate împreună necesare întregului.
Există un dialog între această expoziție și cea de anul trecut “Autortret cu anemone”. Acolo artistul auto-portretizându-se intra în dialog cu sine și cu florile. În expoziția de față sunt prietenii și florile. Spiritele artiștilor care nu mai sunt și pe care Murivale i-a iubit s-au metamorfozat în câinii de care are grijă: Corneliu Baba, Alex Leo Șerban, Theodor Moraru, Fănel Căldărășeanu, Horia Bernea, Mihai Oroveanu. Sau artiști admirați, ca Michael Jackson sau Prince. Sau Iisus.
Câinii dragi, lângă care trăiește, lucrează. Cu aprindere. Febril. Înfruntând și bucurându-se de singurătate. Storcându-i toată seva creatoare. Pentru că numai concentrarea, metoda, hărnicia, dialogul cu sine și uneori cu ceilalți, vii sau morți, poate să obțină atâta rod. Atâta frumusețe.
Este un proiect început cu multă vreme în urmă, cel puțin 10 ani. Pe căței îi are de opt, poate mai mult. Un proiect care a crescut în suflet, până când a explodat pe pânză, pe hârtie. În gest, duct, linie, pete de culoare, pensulație variată, pe suprafețe plastice inventive. O explozie de sentiment. Amintiri care si-au găsit traseul în materialul grafic. Câini care privesc cu ochi atât de umani. Așa cum pot fi câinii, devotați, gingași. Totodată cu acel potențial feroce. Asa cum stau oglindu-se în suprafețele sfărâmate de oglinzi, întunecați, nemesis, cerberi blânzi.
Câinii pictați de Murivale sunt prietenoși, au o relaxare a animalului atunci când se știe apărat, iubit. Iar florile lui sunt umane ca și ochii calzi ai cățeilor. Sunt flori – spirite. Flori făcute după natură, pentru a trăi din plin emoția picturii. A contactului cu natura. O emoție pe care nu poți să o simți dacă lucrezi după fotografie. Flori din grădina pe care o îngrijește cu sârg la kilometrul Zero, în acel spațiu urban, pe care îl cultivă cu grijă de grădinar.
#arhitectura #arta pop #Artisti #corp #credinta #divertisment #erotism #Expozitii #Fotografie #happening #imagine #incest #instalatii #joc #labirint #manierism #moarte #motiv #obiceiuri #profetii #relicve #suprarealism #tatuaj #Varste #Venetia Arhitectura organică Arta Conceptuală Arta latino-americană Arta Pop Artisti Art Nouveau cubism Egipt Expozitii Expresionism expresionism abstract Fotografie Picasso Realism Religie romantism Sculptura Simbolism Spania suprarealism