Santiago de Compostela
Este oare Priscillian? Cine se odihnește în cripta Catedralei din Santiago de Compostela? Ereticul din secolul al IV-lea sau apostolul lui Hristos, “Fiul Tunetului”, cum era numit Sfântul lacob, fiul lui Zebedeu si al Salomeei, sora Fecioarei Maria.
Istoria a ascuns între pliurile veacurilor destule taine. Cert este că la un secol după intrarea arabilor în Peninsula Iberică pe la Guadalete în 711, creștinii aveau mare nevoie de un sfânt curajos care să-i însoțească în toiul luptelor și cine putea fi mai nimerit decât Sancti lacob, cel care venise misionar în Hispania, prentru a evangheliza și în Finisterre, cum era numită de romani Galicia, reușise să strângă în jurul lui un cerc de fideli.
Iacob a fost primul martir din rândul apostolilor ucis de Irod Agrippa, iar Priscillian este primul creștin executat pentru erezie și magie. Și Sancti Iacob a fost considerat un mag magician, revenit pe meleagurile Ierusalimului, unde de fapt intrigile rivalilor l-au dus la moarte.
Așadar la 812 sau poate 819, episcopul din Iria Flavia, unde potrivit tradiției oprise barca apostolului, găsește îndrumat de o stea și de credința din sufletul său, un mormânt din marmură albă ce fusese până atunci ascuns privirilor de vegetația deasă. O altă tradiție afirmǎ că un anume sihastru sau poate păstor Paio ori Pelayo ar fi găsit locul unde odihneau rămăşițele apostolului. Oricum, i se comunică vestea regelui Leonului, Alfonso cel Neprihanit, ce va construi pe locul sfânt o primă Biserică. Aceasta va cunoaște numeroase modificări în decursul timpului, va fi jefuită de arabii conduși de Al Mansour în veacul al IX-lea, reconstruitǎ va lua formele romanicului în secolul al XI, și după multe refaceri, și o fațadă barocă impunătoare adăugată în 1755 de arhitectul Casas Novoa, va deveni măreața catedrală spre care încă se îndreaptă mii de pelerini, mergând pe jos uneori sute de kilometri pentru a străbate așa numita Cale Lactee, pe unul dintre drumurile consacrate, patru la număr, spaniol, francez, englez și portughez.
Toți pelerinii vin să se închine apostolului care alături de Petru și Ioan a fost cel mai apropiat de lisus și primul care și-a dat viața pentru el, ucis în anul 44 din ordinul lui Irod Agrippa.
Doi discipoli, Atanasie și Teodor, au furat trupul sfântului, ce fusese aruncat dincolo de ziduri, pentru a fi sfâșiat de fiare, l-au dus în portul Jaffa.
Acolo s-au îmbarcat pe o corabie pregătită de îngeri și au luat drumul Galiciei de unde probabil cei doi erau originari. Ajunși, i-au cerut reginei Lupa loc de îngropăciune pentru rămășițele pământești ale sfântului, aceasta oferindu-le propriul ei mormânt.
De când fost descoperit mormântul său, imaginea Apostolului a încălzit inimile spaniolilor ce luptau pentru credința creștină apărând nu o dată în mijlocul combatanților, călare pe un cal alb și cu o spadă de fier în mână. Sfântul lacob, renumit pentru temperamentul său vulcanic a fost astfel supranumit Matamoros, ucigaşul de mauri.
În toată perioada medievală Santiago de Compostela devine un centru important de pelerinaj, o ,,mecca a creștinilor” după cum scria un cronicar arab, și de-a lungul drumurilor ce conduceau spre orașul apostolului s-a dezvoltat o artă romanică deosebită.
Numele de Compostela face referire la steaua miraculoasă, Campo Stelle, sau vine din cuvântul latin însemnând cimitir. Şi numele de pelerin provine din latină, unde desemnează străinul prin excelență, cel care nu are drept de cetățenie în locul unde se află. Peregrinarea în spirit religios presupune drumul spre un loc fizic, santificat de prezența divină, drum care cere din partea călătorului un efort fizic și psihic deosebit. Drum înseamnă așadar purificare și este stimulat de credință. Este important să ajungi la capătul lui dar și mai important este să-l parcurgi, ca pe un exercițiu spiritual şi totodată trupesc, eliberator.
Realitatea antropologică a lui Homo viator este prezentă în mai toate religiile. Motivul drumului ca o alegorie a vieții şi a cunoașterii este răspândit în toate operele literare folclorice sau culte de pretutindeni.
Pelerinajul medieval a fost motorul artei si al stiinței secole de-a rândul când transmiterea fizică era singurul mijloc de comunicare între oameni. Înfruntând pericole nenumărate, pelerinii ajungeau la lerusalim, la Roma, la Santiago de Compostela, principalele centre ale pelerinajului medieval. La Ierusalim, martorul patimilor Mântuitorului, unde Constantin înălțase o bazilică peste Sfântul Mormânt credincioșii purtau în mâini frunze de palmier. La Roma, mergeau să vadă mormintele sfinților Petru şi Pavel iar în Finisterre, unde pământul se sfărșește, la Santiago de Compostela se aflau rămășițele pământești ale Sfântului Iacob, primul dintre apostoli care și-a dat viața pentru credința creștină. În perioada Cruciadelor, când era foarte greu de ajuns pe pământul sfầnt, Compostela capătă întâietate ca centru de pelerinaj.
Chiar Sfântul Francisc de Assisi străbate drumul sfânt spre mormantul lui Iacob în 1214. Există și un ghid al pelerinului: codicele calixtin, datorat papei Calixto II care fixase în 1122 anii jubiliari.
Mulți au fost pelerinii la Santiago: Cidul și Regii Catolici, Van Eyck sau mai nou Papa Ioan Paul al II ori actori faimoşi ca Shirley Maclain care a scris chiar o carte descriindu-și pelerinajul și iubirile pătimașe cu Carol cel Mare. Tot legat de un pelerinaj la Compostela este primul roman al lui Paolo Coelho: “Jurnalul unui Mag”. Toți au străbătut “Calea Lactee” drumul pe care apostolul îl arătase lui Carol cel Mare pentru a-i elibera mormântul de mauri, drum simbolic al astrologilor şi alchimiştilor medievali, drum al sănătății și al zeilor pentru greci (provenit din laptele stors din sânul Herei de Heractes), iar pentru incași şi celți, drumul nemuririi.
#arhitectura #arta pop #Artisti #corp #credinta #divertisment #erotism #Expozitii #Fotografie #happening #imagine #incest #instalatii #joc #labirint #manierism #moarte #motiv #obiceiuri #profetii #relicve #suprarealism #tatuaj #Varste #Venetia Arhitectura organică Arta Conceptuală Arta latino-americană Arta Pop Artisti Art Nouveau cubism Egipt Expozitii Expresionism expresionism abstract Fotografie Picasso Realism Religie romantism Sculptura Simbolism Spania suprarealism