„O femeie nu se eliberează concurând cu bărbații și devenind ca ei, ci feminizând lumea și făcând ca bărbații să-și găsească și să profite de latura lor feminină”, spunea Lou Andreas Salomé în “Erotismul” (1910): un eseu în care apăra diferențele dintre femei și bărbați. La 50 de ani, această ruso-nemțoaică fascinantă își făcuse un nume în cercurile intelectuale cele mai selecte și reușise să tulbure inspirând bărbați faimoși, filosofi și literați. Nietzsche căzuse la picioarele ei, implorând-o să îl ia de bărbat. Iar poetul Rilke, îi dedica versuri însuflețite și îi scria cu aprindere, recunoscător pentru felul în care intelectul ei alert îi îndruma creația. În vreme ce Freud îi deslușea tainele psihanalizei, în care va deveni maestră. Prima femeie care va practica această meserie.
“Vedeți, bună doamnă, prin severitatea necruțătoare, prin puterea fără compromis a cuvintelor dvs., am simțit că propria mea lucrare primește o binecuvântare, o sancțiune. Eram ca cineva pentru care vise mari, cu tot binele și răul lor, se împlineau; pentru că eseul tău a fost pentru poeziile mele așa cum realitatea este pentru un vis, așa cum împlinirea este pentru o dorință. […] Întotdeauna simt: când o persoană este îndatorată alteia pentru ceva cu totul special, acea îndatorare ar trebui să rămână un secret doar între ei doi.” Fragment al unei scrisori adresată de tânărul Rilke iubitei sale mature. Poetul afirma adeseori:” Salomé este o femeie extraordinară fără de care propria mea dezvoltare nu m-ar fi determinat să merg pe căile pe care le-am urmat”. Și ea îi raspundea: “Tu singur ești real pentru mine“. Între ei era o diferență de vârstă de 14 ani, dar dragostea care a durat 3 ani s-a transfirmat într-o prietenie solidă până la moartea poetului.
La întâlnirea cu ea, Nietzsche i-a spus lui Salomé: „Din ce stele din univers am căzut amândoi pentru a ne găsi aici?”
În cartea sa de amintiri “Privind în urmă”, publicată postum în germană în 1951, ea povestește cum a fost dezamăgită când, în copilărie, „Dumnezeu nu i-a răspuns la întrebarea de ce câțiva oameni de zăpadă au dispărut brusc în soare”. În această carte ce pare scrisă de cineva din generația Beat, Salomé palpită de întrebări, este cosmopolită, autoritară în convingerile ei, atee-religioasă, convinsă că Dumnezeu nu există, dar că religia este importantă, și omul nu poate trăi fără credință.
Salomé s-a născut pe 12 februarie 1861 în Rusia, la Sankt Petersburg, într-o familie prosperă, de origine germană, protestantă. Era singura fată și mezina, între cinci băieți, și a fost crescută în idei liberale dar cu o doză de religiozitate. Tatal ei era general în armata țaristă. De foarte tânără se remarcă pentru frumusețea și inteligența ei. Mentorul și profesorul ei de religie, protestantul Hendrick Guillot, mai mare decât ea cu 25 de ani, era atât de îndrăgostit, încă i-a propus să își lase nevasta pentru a se căsători cu ea. Conversațiile cu el o ajutaseră să pătrundă în lumea labirintică și magică a filosofiei, lumea lui Kant, Leibniz, Spinoza.
Fascinată, a hotărât să continue studiile la Universitatea din Zürich unde erau acceptate și femei. A părăsit Rusia însoțită de mama ei. La Zürich au ramas însă puțină vreme, pentru că Lou a dezvoltat o boală pulmonară care avea nevoie de îngrijiri medicale și mult soare. Așa că s-au mutat la Roma. Acolo îi va cunoaște pe cei doi bărbați care vor accepta să formeze împreună cu ea un triunghi amoros platonico-erotic, doar ca să îi fie în preajmă: Nietzsche și Paul Ree (filosof pozitivist și medic). Aceștia sunt primii dintr-o succesiune de bărbați inteligenți și celebri care vor suspina dupa ea.
Salomé se împotrivește ideii de căsătorie. Până la urmă însă va accepta propunerea unui profesor de studii orientale, Friedrich Carl Andreas, care se supune unor cerințe stricte pentru a fi lângă ea…cu numele. Căsătoria îi va oferi Salomeei o noua libertate. Va călători mult și nu va întreține relații intime cu soțul până la moartea acestuia în 1930…așa cum ea ceruse. Între timp, a avut numeroși amanți și o activitate intelectuală intensă. Îl cunoaște pe Sigismund Freud la Congresul de psihanaliza din 1911 și va practica prima meseria de psihanalist. A scris mult, despre sexualitate si sentimente, despre bărbații pe care i-a cunoscut și feminism.
Toata viața, în faptă și vorbe, în conversații și scrieri, Salomé va milita pentru libertatea unei femei de a fi ea însăși din punct de vedere intelectual, dincolo de statut și legături sociale și sentimentale.
A murit în 1937, în orașul universitar Göttingen. Gestapoul i-a distrus integral uriașa bibliotecă în anii razboiului.