Robert Doisneau și scenografiile efemerului

Robert Doisneau știe mai bine decât oricare alt fotograf sa surprindă umanitatea celor pe care îi imortalizează pe peliculă. Ca și Henri Cartier-Bresson și Willy Ronis este un inițiator și promotor al fotografiei umaniste, care documentează efemerul cotidian al existențelor anonime din marile sau micile orașe. Clipe de simțire pe care fotograful le surprinde cu grație, așteptând adeseori mult timp în aceeași poziție ofertantă. Este fotojurnalismul străzii, al momentelor unice și irepetabile, al clipelor care construiesc prezentul continuu. Fotografiile lui Doisneau sunt optimiste, omul este uman cu calitățile si defectele sale, cu micile sale vicii și cu victoriile personale.

O privire oblică, 1948
Variantă la “O privire oblică”, 1948
1948
1948

În seria de fotografii pe care o putem rezuma cu titlul uneia dintre ele: “privirea oblică”, artistul s-a așezat strategic în pravalia unui negustor de antichități, cu camera îndreptată către vitrină unde un nud atrage atenția mai multor trecători. Expresiile de pe fețele lor este savuroasă, plină de spontaneitate si înțelegere psihologică, dezvăluind o seamă întreagă de emoții: dorință, poftă, teamă, surpriză, uimire, frustrare, șamd.

Doisneau folosește această tehnică adeseori. Momentele surprinse sunt efemere dar decorul este ales și gândit scenografic, în așteptarea derulării lui cu actorii anonimi.

Așa a regizat parțial și “săruturile” sale renumite, cum este cel din Piața Primariei din Paris. Dar de la idee la punerea în practică și-a dat concursul geniul lui Doisneau, care îmbinând calitatea estetică cu spontaneitatea aparentă a cadrului, reușește să creeze emoție.

Sărutul de la Primărie”, 1950. În această fotografie, un cuplu tânăr se oprește să se sărute pe o stradă din Paris. Simbol al iubirii romantice, imaginea este regizată. Doisneau a văzut cuplul (Françoise Delbart și Jacques Carteaud) sărutându-se și le-a cerut permisiunea să îi fotografieze. Cei doi tineri, actori și îndrăgostiți au “turnat”mai multe cadre… Acest lucru s-a aflat când un alt cuplu l-a dat în judecată pe fotograf pentru că ar fi făcut fotografia fără știrea lor, cerând o despăgubire de 800000 de Franci, pentru că legea franceză sprijină dreptul persoanei la propria imagine.
Sărutul din Piața Operei

Doisneau este „un trecător răbdător”, care privește cu tandrețe, înțelegere și umor lumea din jur, interesat de viețile mărunte, poveștile de mahala, anecdotica străzii și sufletul omului de rând pe care l-a înregistrat pe peliculă vreme de cincizeci de ani.

Dacă la început fotografiile sale nu trezeau interesul, treptat a ajuns unul dintre fotografii francezi cei mai renumiți pe plan international. Pentru activitatea sa culturală a fost înnobilat de statul francez cu titlul de Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare.

Robert Doisneau a murit la 81 de ani pe 1 aprilie 1994. Se născuse pe 14 aprilie 1912, într-o familie burgheză din Gentilly, Franța.

1 thought on “Robert Doisneau și scenografiile efemerului”

  1. Pingback: Brassaï: memoria fotografică a unui timp revolut - TuriSmArt

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

error: Content is protected !!