11 februarie 1847 – 18 octombrie 1931
Înger sau demon, cine a fost cu adevărat Thomas Alva Edison? Un geniu fără doar și poate, dar și un om care a știut să profite de toata lumea, și de orice lucru, folosindu-se adeseori de metode lipsite de etică, cum ar fi să incendieze laboratoarele rivalilor și să angajeze bande de huligani care să terorizeze competiția. Dădea adesea greș dar știa să se ridice deasupra, era foarte perseverent și nu avea nici un scrupul să fure invențiile altora, cum s-a întamplat cu Nikola Tesla, pe care l-a adus la sapă de lemn.
La nașterea lui Edison, tatăl său a remarcat capul mare al pruncului, la care mama a ripostat cu gingășie: ,,Vei vedea cu capul ăsta mare ce om extraordinar va ajunge. Desigur…este foarte deștept!” Al a justificat și întrecut așteptările părinților sǎi. Nu a fost doar inteligent, cu o minte vie și o putere de muncă uimitoare, capabil să-și depășească limitele lui, dar și ale timpului în care a trăit, ci dincolo de spiritul inventiv a fost un bun organizator şi un întreprinzător alert, care a știut să se folosească de invențiile proprii și ale altora pe care le-a perfecționat pentru a îmbunătăți viața cotidiană a contemporanilor săi.
Al, cum i se spunea în copilărie, era ultimul născut dintre șapte frați. A învățat să vorbească foarte târziu, când avea patru ani, și imediat a început să-și terorizeze familia și vecinii cu întrebarea “de ce?”, de ce un lucru este așa și nu altfel, întreba în timp ce-și privea înterlocutorul drept în ochi, cu privirea sa adâncă, marină. Nu se lăsa până când nu primea răspunsul, iar dacă acesta nu era satisfăcător…continua să întrebe, așa cum mai târziu va merge pe calea experimentelor practice pentru a ajunge la adevărurile științifice, perseverând cu tenacitate în laboratorul său.
Edison a văzut lumina zilei pe 11 februarie 1847, într-o familie din clasa de mijloc la Milano, Ohio, care la vremea respectivă era unul dintre principalele porturi de cereale ale lumii. După câțiva ani, părinții săi s-au mutat la Port Huron, în Michigan, un alt loc înfloritor din punct de vedere comercial. După ce își exasperează dascălul de la școala primară din oraș cu întrebările și hiperactivitatea sa, dublată de un anume egocentrism pe care îl va manifesta de altfel toată viața, mama sa hotărăște să-l educe acasă, convinsă că atât înfățişarea cât și comportamentul băiatului sunt semnele inteligenței sale ieșite din comun. În memoriile pe care le-a scris la maturitate, Edison se referă cu tandrețe și recunoștință la această ființă delicată, învățătoare de profesie, ce l-a format insuflându-i în permanență încredere în forțele sale și pe care nu dorea să o dezamăgească. Nancy Edison era fiica unui preot presbiterian originar din New England, o femeie credincioasă care i-a dat fiului o educație primară solidă, iar tatăl Samuel l-a încurajat să citească marii clasicii dăruindu-i 10 cenți pentru fiecare carte terminată.
Al era fascinat de literatura engleză și cu vână de autodidact devora chiar la 11 ani cărțile din biblioteca oașului. Dragostea pentru Shakespeare i-a dat chiar gândul de a deveni actor, dar vocea pițigăiată și timiditatea l-au îndepărat de acest drum, deși își punea în valoare calitățile de persuasiune, atunci când reușea să-i convingă pe investitori să-i sponsorizeze proiectele şi invențiile. În poezie, favoritul său era Gray și mai ales ,,Elegie într-un cimitir de țară”, din care chiar bătrân recita pentru sine și oricine ar fi dorit să-l asculte: “Totul, puterea, frumusețea, bogăția îşi aşteaptă ora inevitabilă, drumul spre glorie e tot un drum spre moarte…”
La 12 ani terminase opera lui Gibbon despre “Decăderea Imperiului Roman” , “Istoria Lumii” de Scars și “Anatomia Melancoliei” de Burton precum și dicționarul universal al științei, și nenumărate cărți de chimie practică. Când părinții nu au mai putut ține pasul cu cunoștințele științifice ale copilului, i-au pus un pedagog care să-l ajute să pătrundă în desișul exprimării academice a principiilor matematice newtoniene, de exemplu, însă Al a rǎmas un autodidact, cu gust pentru experiment și practică.
Era foarte perseverent și nu precupețea nici un efort pentru a găsi un rǎspuns la provocările cunoașterii științifice. Una dintre limitele fizice pe care le-a depășit într-un mod folositor pentru cariera sa a fost faptul că era complet surd de o ureche, și auzea foarte puțin cu cealaltǎ, totuși a refuzat să facă o intervenție chirurgicală care să-i amelioreze auzul considerând cǎ i-ar fi greu să-și canalizeze gândirea într-o lume mai zgomotoasă. Deși nu a făcut cursuri de stiințe exacte a compensat cu stilul său individualist, acumulând cunostințe și punând sub semnul întrebării teorii încetățenite, mai ales în domeniul electricității care îl fascina.
Avea o minte calcidoscopică si o memorie legendară, dexteritate și răbdare pentru a duce până la capăt orice experiment i-ar fi fost util ca să-și elaboreze teoriile. Încă de mic a fost rǎzbatător, tenace: să ni-l imaginăm alergând prin trenul “Grand Trunk” ce lega Port Huron de Detroit, capitala statului, pe calea ferată recent inaugurată, unde, într-un compartiment își instalase laboratorul și tipografia la care, la 14 ani, redacta singur propriul ziar, “The Weekly Herald” cu vești de pe front, în zilele aprige ale Războiului Civil.
Al era un fel de om orchestră care scria articolele, având grijă să-i parvinǎ cu ajutorul telegrafului știrile cele mai fierbinți, le tipărea, făcea distribuția și avea 300 de abonați. Totodata, mai conducea un mic comerț cu trufandale și dulciuri, până când vagonul-laborator a luat foc din cauza unei sticluļe cu fosfor cǎzută pe jos și el a fost dat afară. Totuși nu a stat mult inactiv, ci șeful gării din Mount Clemens, recunoscător lui Al Edison pentru ca-i salvase copilul să nu fie calcat de tren, s-a oferit să-l învețe secretele telegrafiei, ceea ce i-a fost de mare folos, reușind totodatǎ să perfecționeze transmiterea informațiilor simultan în mai multe direcții, cu o bună traducere a mesajelor Morse.
La sfârșitul războiului civil a plecat într-o peregrinare prin statele centrale întreținându-se ca telegrafist ocazional. Când revine acasă, părinții sǎi se află într-o situație financiară precară și mama dă semne de nebunie “din cauza vieții ei prea muncite” cum s-a exprimat Edison, astfel încât tânǎrul acceptă propunerea unui fost coleg, Billy Adams, de a merge la Boston să lucreze împreună ca telegrafiști ai prestigioasei companii Western Union Company. Orașul era considerat a fi nucleul universului educațional, ştiințific și cultural al timpului.
În Boston își patentează prima invenție în 1868, o mașină electromagnetică de înregistrat voturi, care a fost însă respinsă de forul legislativ din Massachusetts pe motiv că prin rapiditatea sa ar strica echilibrul activității politice și așa precar. De fapt numărătoarea manuală lentă dădea posibilitatea unor tergiversări utile pentru influențarea opiniei publice.
Văzând că invenția sa nu este vandabilă și fiind în mare nevoie de bani, tânărul Edison si-a propus ca din acel moment să inventeze doar lucruri pe care lumea să fie dornică să le cumpere. Până una alta însă lipsurile îl asaltau și compania Western Union era nemulțumită de faptul că aparent nu se concentra asupra slujbei, așa încât cu 35 de dolari împrumutați pleacă la New York, unde e cât pe ce să moară de foame, însă observă cum cineva e plătit să stea într-o vitrină bând ceai, astfel că se angajează, ceea ce-l ajută să treacă peste greutățile primei zile.
O conjunctură favorabilă îi duce pașii pe Wall Street, unde are ocazia să repare o imprimantă de cotații bursiere, și este angajat imediat pentru 300 de dolari, o sumă considerabilă care îl face să aibă senzația că soarta îl propulsează dintr-o dată din sărăcie lucie în prosperitate. Are dreptate, din acel moment, norocul îi surâde si dupa un timp reușește să-și vândă cvadruplexul care putea transmite simultan patru mesaje pe un singur fir finanțistului de pe Wall-Street, Jay Gould, concurentul-companiei Wester-Union, pentru suma uriașa de $40000. Aceștia erau primii bani serioși pe care îi primea și un timp nu a știut cum să-i țină, speriat că o să i-i ia cineva până când un prieten l-a sfătuit să-i depună la o bancă. Își plătește datoriile, trimite bani acasă și experimenteaza tot mai avid, reușind în scurtă vreme să-și deschidă primul laborator pentru teste și dezvoltare mai întâi în Newark apoi la Menlo Park, New Jersey.
În 1871 se căsătorește cu Mary Stilwell, o muncitoare tânără dintr-una din fabricile sale, o ființă gingașă și înțelegătoare, devotată, care îi amintea de mama sa. Legenda spune că în ziua nunții, preocupat de experimentele sale, a uitat de ceremonie. Inventatorul însă a negat cu vehemență aceste zvonuri spunând că doar după ce-au schimbat jurămintele s-a reîntors în laborator la lucru. Când s-a născut primul sǎu copil un an mai târziu Edison, care era foarte spontan în manifestările sale a dansat de bucurie. Vor mai avea împreuna doi copii. Se hotărăște să-și concentreze activitatea într-un singur loc, prin urmare cumpǎră un teren pentru a construi un laborator pe trei niveluri și un magazin de unelte la Menlo Park, unde îl aduce si pe tatăl său Samuel, rămas văduv. Este însoțit de doi colaboratori importanți: Charles Batchelor si John Kruesi, maeștri mecanici, care îi completau abilitățile servindu-i uneori de urechi în proiecte precum fonograful sau telefonul. De altfel, el mărturisea că nu se pricepea deloc la cifre și la partea teoretică a muncii sale: “fac un experiment și încerc să înțeleg rezultatul prin metode pe care nu le pot explica”. A fost deseori cunoscut ca “Magicianul din Menlo Park”, un loc care i-a purtat noroc și unde a elaborat multe din cele 1093 de invenții brevetate, performanță pentru care deține recordul mondial.
Visul său cel mai mare a fost să facă lumina accesibilă tuturor. “O lumină care să lumineze cu claritatea soarelui” fusese obsesia lui din copilărie și știa că electricitatea putea să revoluționeze industria, să
schimbă lumea. După îndelungi experimente reușește pe 21 octombrie 1879 să aprindă primul bec cu filament de carbon, care a durat 45 de ore. A fost dificil să găsească filamentul perfect, trimișii lui au făcut înconjurul lumii pentru a găsi cel mai potrivit material care să permită trecerea curentului electric și în același timp sã prezinte o suprafață mică de radiație. A fost ales bambusul japonez.
Laboratorul din Menlo Park a fost primul iluminat electric. Curând întreg New York-ul. Edison, tot timpul dornic să descopere și să îmbunătățească, era hotărât, egoist și destul de machiavelic în relațiile interumane. Unii pe bună dreptate s-au plâns că el și-a însușit proiecte lor fără nici o jenă. Cu Tesla cu care urma să împartă premiul Nobel în 1915 a avut mari animozități, pentru cǎ nu i-a plătit banii promiși pentru repararea în timp util a generatorului unui Transatlantic și nici nu i-a acordat gratificații pentru perfecționarea generatoarelor și motoarelor electrice “Edison” în 24 de variante, înzestrate cu un regulator și un nou tip de întrerupător. Edison era într-o permanentă competiție și cu sine și cu alții. La 31 de ani perfecționează telefonul lui Alexander Bell și brevetează telefonul cu bobină de inducție și microfon cu cărbune, căruia îi adaugă apoi soneria electrică de apel. În 1877 inventează primul fonograf iar doi ani mai târziu becul cu incandescențǎ, de uz comercial, iar în 1880 realizează prima distribuție de energie electrică instalând o centrală electrică pe pachebotul transatlantic “Columbia”, prima navă iluminată electric. Tot atunci propune un proiect pentru folosirea tracțiunii electrice pe calea feratǎ.
În 1884 moare soția sa Mary și văduv cu trei copii se căsătorește doi ani mai târziu cu tânăra Mina Miller și își mută laboratorul de la Menglo Park în West Orange, New Jersey, unde vrea sa deschidă primul laborator de cercetare industrială din lume, și unde introduce noțiunea de producție de serie. La sfârșitul veacului este ocupat cu kinetoscopul pentru captarea și difuzarea imaginilor în mișcare, iar primul sǎu studio de film mut denumit “Maria cea neagrā” este construit în 1893. Primul film este” Marele jaf al Trenului din 1903, cu o durată de 10 minute, în care încearcă să producă “imagini vorbitoare”. Totuși Vitascopul pe care îl lansează ulterior pe piață este un proiector achiziționat de la un alt inventator, Thomas Armat, pe care el îl perfecționează.
În 1892 se asociază cu o altă firmă și fondează General Electric Corporation la care este acționar majoritar. Este considerat cel mai mare inventator al lumii și al tuturor timpurilor, părintele epocii electricității. Iar în timpul primului rǎzboi mondial guvernul SUA i-a cerut sã producă dispozitive de apărare pentru submarine și vapoare.
Thomas Edison a murit pe 18 octombrie 1931 la New Jersey. Avea 84 de ani. Era împlinirea visului american al omului care prin propriile forțe și inventivitate ajunge la bogǎție și glorie. Îi plăcea să repete spusele lui Napoleon că pentru cine are voință nu există, “nu se poate”.
Cel care uneori în tinerețe a fost blamat ca incult de rivalii săi a arătat că sârgul autodidact este mai important decât tomurile de teorie netrecute prin stomacul practicii. Cu puțin timp înainte de a muri, s-a trezit din comǎ și i-a șoptit soției sale devotate Mina: “este foarte frumos acolo”.